Conflicte, Imposibilități și Promisiuni: România Între Lege și Abuz
În ultima vreme, românii, adică noi toți, suntem prizonierii unei dispute incredibile, una între politicieni și magistrați, o luptă surdă, uneori zgomotoasă și alteori complet tăcută, care ne afectează pe toți, fără excepție. Oameni care plătesc taxe, fac economii, dar în instanțele de judecată, căci din păcate pentru ei, blochează totul! Dosare importante pentru însăși viitorul lor și al familiilor lor, stau îngropate în nisipul timpului fără nicio explicație și fără speranța unei solutii, adică totul e un haos total. Ce se întâmplă, oare, cu noi? Nimeni nu se întreabă?
Și de parcă asta nu era suficient, Constituția, ba chiar și bunul simț zic că nu avem voie să mai ignorăm faptul că nimeni nu e mai presus de lege, conform articolului 16 alin. 2, dar cine mai ascultă? Chiar și așa, întrebarea rămâne: Au uitat oare acești oameni că sunt slujitorii poporului român? Cu toate aceste tensiuni în aer, mai rămâne o problemă, și nu una mică, ci una care doare! Când și cum se va pune capăt acestui conflict?
Hai să nu ne amăgim, președintele Nicușor Dan ar trebui să-și îndeplinească datoria lăsată de Constituție, dar asta nu se întâmplă, iar noi așteptăm. Aici intervenim noi, să spunem, societatea civilă, căci trebuie să facem ceva, nu-i așa? Propunem ca președintele să facă din medierea acestui conflict prioritatea sa principală, alături de problemele de apărare și de criza bugetară. Oare se va întâmpla asta? Sau va rămâne doar un simplu gând, un vis neîmplinit?
Până atunci, să nu uităm că e nevoie de o consultare serioasă, dar nu despre acei pensionari speciali, ci despre toți! Adică, să ne auzim vocile, să fim toți parte din acest proces, căci așa este normal. Actuala guvernare, da, trebuie să modifice urgent legislația pensiilor speciale, pentru că nimeni nu trebuie să se pensioneze mai devreme decât standardul acesta stupid, cu excepția celor bolnavi. Să facem reguli clare, nu doar pe hârtie, ci și în realitate.
Dar mai e ceva, venim noi, societatea civilă, cu idei pe placul tuturor. Propunem chiar că statul, adică noi toți, să nu mai plătească pensii din bugetul public fără contributivitate? Cum ar fi să ne gândim la indemnizații de merit în domeniile vitale? Să avem o recunoaștere a celor care au muncit, dar nu pentru toți, ci doar pentru cei care au demonstrat? Oh, dar cine va decide cine este demn de astfel de recompense?
Mai mult, trebuie să susținem că magistrații trebuie plătiți mai bine, dar nu toți în aceeași măsură, ci diferențiat, pe merit. Și apoi, să gestionăm această povară a volumului de muncă, propunem noi că avocații și consilierii juridici să poată deveni magistrați, dar cum? Cu un proces complex de selecție, pentru că nu ne putem permite amatori în justiție. De câte ori am tot spus că avem nevoie de oameni competenți?
Deci, aceste idei nu sunt doar utopii, ci pot fi un început, un punct de plecare spre ceva mai bun. O dezbatere sinceră în societate, dar cu calm și inteligență, să zicem. Căci vrem să vedem un viitor mai bun, nu-i așa? Totuși, într-o asemenea confuzie, întrebările rămân, dar răspunsurile, ele nu se văd pe nicăieri.
