Canibalism Cosmic: Luna Înghite Atmosfera Pământului, Deja Nu Mai E Sci-Fi!
Se pare că Luna, ăla satelit pe care-l vedem mereu stând pe cer, a început să absoarbă particule din atmosfera Pământului – da, ai auzit bine, un adevărat „canibalism cosmic”, spun cercetătorii care, probabil, au stat toată noaptea gândindu-se la asta! Conform unui studiu publicat de Live Science, care a fost știre bună și pentru TSN, vântul solar și câmpul magnetic al Pământului se joacă cu atmosfera noastră– cum ar fi, să zicem, niște copii pe un skateboard.
Și nu doar atât, pe când este Lună Plină, fenomenul devine un adevărat festival de absorbție, deoarece Luna chiar intră în „coada magnetică” a Pământului, adică, ceva foarte fancy, care nu sună deloc bine pentru noi, ăștia de pe aici, nu? Liniile câmpului magnetic devin, vezi tu, „autostrăzi invizibile” pentru particulele din atmosfera noastră care voiau să ne ofere un pic de oxigen, dar se îndreaptă spre Luna, ca și cum ar fi la o petrecere privată și exclusivă.
Această nebunie de transfer au început-o acum 3,7 miliarde de ani, deci îți dai seama că e o tradiție veche, având în vedere că acum avem urme prețioase din atmosfera timpurie a Pământului conservate în solul lunar. Uite, cercetătorii zic, în misiunile Apollo, de exemplu, au identificat apă și tot felul de gaze în solul lunar, deci s-ar putea să aibă de-a face cu noi, dar mai bine se duc acolo, că uitatul la televizor e mai lipsit de stres.
Acum, să ne înțelegem, datele recente contrazic tot ce am învățat în 2005, zicând că transferurile astea au avut loc înainte de a exista magnetosfera. Na, cum spunea bunica, nu mai știm ce să credem… câmpul magnetic, văd că e la modă, acționează acum ca un „traseu” pentru particulele astea, iar noi stăm aici ca niște fraieri.
Cel mai tare e când Luna se plimbă prin „coada magnetică”, care, desigur, nu e ca o barieră, ci ca un autobuz plin cu particule care au vrut să plece de-aici, dar s-au îmbarcat pentru o escapadă. Transferul acesta permite Lunii să aibă parte de amintiri ale atmosferei primitive a Pământului, iar noi continuăm să visăm la o vacanță lunar.
Eric Blackman de la Universitatea din Rochester spune că, folosind datele atmosferice și modelarea computerizată, putem să ne dăm seama de istoria atmosferei și a câmpului nostru magnetic. Mare lucru, că oricum noi luptăm cu poluarea!
Ce să mai zicem, Aurora, misiunile viitoare, cum ar fi Artemis de la NASA, vor colecta mostre de sol lunar și ne vor arăta cum evoluează geologia Pământului… dar, sunt curios, chiar ne ajută cu ceva, sau e doar un alt spectacol?
„Studiul nostru ar putea avea implicații importante” pentru alte planete, cum ar fi Marte, care, bum, n-are câmp magnetic global, dar cine știe, și-a avut fostul, exact ca un fost iubit pe care vrei să-l uiți? Asta e zicerea lui Shubhonkar Paramanik, autorul principal al cercetării – sper să ne aducă măcar o dată niște bucurii și nouă, ăstora de pe Pământ!
