Intervenția SUA în Venezuela: Catastrofa care ne așteaptă?
Când vine vorba de intervenții externe, mai ales din partea Statelor Unite, e greu de ignorat avertizarea făcută de președintele brazilian Lula, care a spus, sâmbătă, că o astfel de acțiune militară în Venezuela ar putea duce la o catastrofă umanitară, reluându-se teme vechi cu influențe geopolitice, croit pe un continent sud-american care, după cum a zis el, este bântuit de prezența străină, a unei mari puteri, iar acest lucru sună cunoscut, nu-i așa?
La un summit Mercosur zbuciumat în Foz do Iguacu, Lula a reiterat că o intervenție în Venezuela nu este doar o amenințare locală, ci și un precedent periculos pentru întreaga lume, chiar după ce Trump, președintele american, a lăsat să se înțeleagă că o acțiune militară nu este exclusă, subliniind acuzațiile la adresa liderului venezuelean Maduro, pe care-l consideră capul unui cartel al drogurilor. De parcă nu am mai văzut asta înainte, un joc de putere și acuzații reciproce au devenit o normalitate, nu-i așa?
Între timp, SUA continuă să-și întărească prezența militară în Caraibe, derulând atacuri asupra navelor suspectate de trafic de droguri, cu un bilanț de 104 morți, dar, de parcă evidentele neconcordanțe privind dovezi nu contau, guvernul american nu a adus la lumină vreo probă concludentă că respectivele nave erau implicate în activități ilegale. Oare nu s-ar putea spune că toate acestea contribuie la o imagine confuză? E întregul concept de ”îndreptățire” acum în întuneric?
Pe alt plan, în altă parte a discuției, Lula a lansat un apel către Uniunea Europeană, cerându-le curajul de a semna, în sfârșit, acordul de liber schimb cu Mercosur, după ce s-au amânat negocierile márunte de zeci de ani, iar iar furia fermierilor europeni face ca drumul spre un acord să pară mai complicat ca oricând; și totul din cauza temerilor din Franța și Italia. Oare nu am tot auzit aceleași voci dictând legea de-a lungul istoriei?
Cu 26 de ani de negocieri în spate și fără a ceda, Lula a punctat că nu va exista nicio chance de încheiere a acordului fără un „curaj” real de la cei de la vârf, dar oare ce înseamnă „curaj” pe un plan geopolitic cu aparențe de amintiri din trecut care par să nu se sfârșească?
Și apoi, nimic nu este mai simțitor decât scrisoarea primită recent de Lula de la liderii Comisiei Europene, firavul mesaj al speranței îngropat sub nesiguranțele unei lumi care se schimbă rapid. Acordul propus are potențialul de a aduce mai multe vehicule și alcooluri europene în America de Sud în schimbul produselor agricole, dar oare aceste schimburi vor răscumpăra poveștile de criză sau vor adânci și mai mult nevoile apărute?
Rămânem cu întrebări, polemici și multe ambiguități pe masă, oare cum vom ieși din toate acestea, și este totul mai mult decât o simplă rețetă scandalos de complicată?
