Scenariul Apocaliptic: Belarus, Rusia și Planul Nuclear Periculos
Într-o discuție care amestecă teme geopolitice cu tonuri de amenințare evidentă, președintele Lukasenko a ridicat, ca din senin, problema unei noi centrale nucleare în Belarus, cu sprijinul lui Putin, un mesaj de substanță, dar cu detalii care par a fi la mică distanță de o înțelegere profundă. Aparent, centralizarea energiei electrice se direcționează nu doar spre bunul public, ci și spre zonele ocupate de Rusia în Ucraina, iar Tsihanouskaia, lidera opoziției belaruse, nu a ezitat să declare că acest plan invocă un „pericol” ce poate afecta întreaga Europă.
Adăugând încă o greutate acestui cocktail instabil de declarații, ea spune că prin permisiunea lui Putin de a construi o a doua centrală nucleară, Lukasenko își compromite în mod vădit suveranitatea, transformându-se într-un complice activ al crimei de război, o acuză care, să recunoaștem, rezonează cu o ură viscerală și vine la pachet cu imprudența de a nu ține cont de efectele pe termen lung ale acestor acte. Lucrurile devin și mai complicate având în vedere că prima centrală de la Astraveț, deschisă în 2020, a fost deja subiect de conflicte cu Lituania, o țară care se teme de apropierea periculoasă de zona de influență rusească.
Așadar, întrebarea care se pune este, oare, ce motive ascunse stau în spatele acestei propuneri? Când Lukasenko autorizează desfășurarea rachetelor nucleare rusești și permite utilizarea țării sale ca bază de atac pentru invazia Ucrainei, ce ne face să credem că nu își vinde, în cele din urmă, și ultima fărâmă de demnitate, pentru profituri imorale și putere pe termen scurt? De ce să nu ne întrebăm, dacă nu cumva Putin îl șantajează, ne-neputând, pe de altă parte, să neglijăm și sprijinul financiar oferit de Moscova, care este, fără îndoială, o dependentă niciodată închisă adevărată?
Astfel, cu un împrumut de 10 miliarde de dolari și o companie care pare un fel de caracatiță a politicii internaționale, este evident că jocul de șah geopolitic devine din ce în ce mai complicat, iar Rusia își manevrează piesele cu precizie. Ce se va întâmpla, oare, dacă această centrală nucleară se dovedește a fi nu doar o resursă energetică, ci și un instrument de intimidare pentru Occident? Lukasenko, ca un jucător de poker experimentat la masa puterii, își ascunde cărțile, dar, paradoxal, nu și intențiile. Din păcate, întrebările rămân multe și răspunsurile puține.
