“`html
PSG în criza jucătorilor, dar Luis Enrique rămâne neclintit!
Antrenorul echipei franceze PSG, Luis Enrique, mai pe scurt, a ales vineri să-și justifice decizia, care oarecum derutează, de a nu aduce alți jucători în această vară, anunțând că echipa va înfrunta Auxerre, sâmbătă, pe teren propriu, în etapa 6 din Ligue 1, dar cu toții știm, că de fapt îngrijorarea e mare, că nu sunt totuși chiar atâția jucători pe teren, iar puțini, sau mulți dintre aceștia sunt accidentați, precum Dembele, Barcola, Doue și Marquinhos, ușor preocupant în perspectiva derby-urilor europene care se preconizează în această toamnă, așa că suporteri sunt cam pe butuci.
Chiar dacă situația pare destul de complicată, Luis Enrique, cu o atitudine zen, surâde și spune: „Trebuie să știți că fotbalul este un sport în care accidentările sunt normale și de bun simț” – nu ca și cum ar fi spus „E o joacă de copil!”, dar se înțelege ideea, iar strângându-și umerii, adaugă că e imposibil să prevadă totul, că doar nu e ghicitor, nu-i așa? E o mentalitate care, bine îmi închipui, ar vrea să o transmită și jucătorilor dar și spectatorilor, care probabil că sunt agitați – calmați-vă, odată ce ne-am adunat!
Și mai continuă, să mărească perplexitatea general, spunând că au destui jucători, inclusiv tineri, pe care nimeni nu i-a învățat să joace în timpul liber și că viața e plină de surprize note el, subliniind că tot este planificat cu conducerea, un fel de aprobat, de parcă nimeni nu știe de ce nu au fost mai multe transferuri – „Am reușit mai mult decât am eşuat”, adică e un fel de bal în jurul acestui gând străveziu: „Vom rata lucruri, dar acceptați, ce să faci?”.
Însă Luis Enrique nu regretă că nu a făcut mai multe transferuri în timpul mercato-ului, cu un zâmbet pe buze mai spune: „Nu e ușor să găsești jucători pentru PSG, nu e ca și cum ai merge la Auchan să-i cumperi, totuși, fraților”, adică e o căutare labirintică între oameni și agenți, poate doar în ficțiune – sună cam banal, nu? Așa, încât, rămânem pe gânduri: avem o echipă, spune Enrique, care poate să ne apară și în vise, dar totuși, oare chiar așa cum ne imaginăm, nimeni nu știe cu adevărat?
Și ca un ultim detaliu, dar care nu demontează din confuzia generală, spune că nu ar vrea să schimbe nimic, dar se întreabă oare peste o lună ce va zice? Poate alte vorbe, alte puncte de vedere, pentru că știm bine că în viața aceasta, totul o face să aibă, chiar și panică, dar nu dura, ci numai plăcută, undeva în drum cu o călătorie a tensiunii ce ne ține atenția vie.
“`
