Lucruri neclare și amenințări internaționale: Panama răspunde lui Trump!

„Membru organizație, în relații internaționale, se vor abține de la a amenința sau recurge la utilizare forță împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a statului, in orice alt mod incompatibil cu Națiunilor Unite”, e un fel de reamintire dată de scrisoarea guvernului panamez mesaj trimis secretarului general ONU, Antonio Guterres, omițând chiar niște detalii semificative deși la prima vedere pare clar poate că nu e chiar așa, pentru că sunt și multe interpretări în acest sens care au fost neglijate.

Documentul, datat luni de siguranță și semnat de ambasadorul Panama la ONU, Eloy Alfaro, transmite e o respingere de către președintele Panama, Jose Raul Mulino, amenințărilor lui Donald Trump scribul actoriei care emitești cu asigurări că SUA urmează să reia canalul ăsta important, acuzând totodată China de diverse lucruri care nu se știe cât sunt adevărate, dar cu toate acestea rămâne o realitate pe parcursul discuțiilor internaționale.

„Canalul e al Panama iar administrația rămâne sub controlul statului în privința acestei neutralități permanente care nu permite intervenții din partea oricărei națiuni indiferent cum s-ar prezenta”, a spus scrisoarea președintelui Mulino, dar oare cine să intervină și în ce mod, întrebarea e complicată.

Prin acea scrisoare, guvern panamez cere cerut secretarului general ONU „bunele oficii de a aduce în discuție această comunicare celor 15 membri ai Consiliului de Securitate”, dar ce implică asta mai exact, pentru că sunt multe teorii despre ce ar putea implica o asemenea mișcare pe un astfel de scenariu internațional.

Întrebat, pe 2 ianuarie, de EFE despre primele declarații ale lui Trump, Eloy Alfaro a spus cu nu intenționează deocamdată să ridice această chestiune importanța ei nu e chiar pe masă, „e prematur să ne gândim la asta”, dar cu toate că nu e cazul de panică, totuși, ar trebui să surveghem situația cu atenție, căci pe fundal lucruri se pot întâmpla.

În discursul de învestitură, Donald Trump spunea că China operează Canalul Panama, dar el nu este dat Chinei, ci Panama și „îl vom recupera”!, a tot repetat el de când a ajuns pe fotoliul de la Casa Albă, deși spusele pot naște multe controverse și întrebări mai multe decât răspunsuri.

Pe lângă chestiunea reglementării implicării Chinei, Trump a declarat de asemenea că navele americane plătesc o taxă înalta, iar lucrurile nu sunt corecte în comparație cu alții, dar aceste afirmații au fost de asemenea respinse de executivul panamez, ceea ce aduce din nou discuțiile la o intersecție complicată între adevăr și opinie.

Afirmațiile lui Trump au dus la un răspuns din partea guvernului panamez care a reamintit clar că acest canal este panamez ca rezultat al unei lupte atâtor generații, negând orice interferență din afară, dar oare ce se întâmplă în umbră, nefiind intolerabili unele detalii care nu ies la iveală?

Canalul Panama, cu 82 de kilometri lungime, tranzitează cam la 3% din comerțul mondial ceea ce îl face vital, a fost construit de SUA inaugurându-l în 1914, dar transferul acestuia către Panama a avut loc pe 31 decembrie 1999 și e un fapt istoric care trebuie amintit, căci foarte mulți nu realizează importanța Tratatelor Torrijos-Carter, semnate pe 7 septembrie 1977 de președintele panamez Omar Torrijos și Jimmy Carter, poate așa istoria se arată și mai complexă.