Luca Zidane, între tradiție și mândrie: Povestea unui portar cu rădăcini adânci în Algeria!
Portarul, deci, Luca Zidane, născut în vârstă de 27 de ani, devine cumva prima opțiune între buturi pentru Algeria, un fel de erou național urcat rapid, în viteză, mai ceva ca un tren pe șine, la meciul ăla câștigat cu 3-0 contra Sudanului în Grupa E a Cupei Africii pe Națiuni, disputat cine știe când, miercuri, parcă. De față, uite-l și pe tatăl său, nu oricine, ci Zinedine Zidane, acolo, cumva măreț, cu ochii pe el, să vadă cum își îndreaptă destinul prin fotbalul ăsta plin de presiune.
„Mă gândesc mereu la Algeria, e vorba de bunicul meu”, spune, cu nostalgia unui duh călător, Luca Zidane, într-un interviu dat pentru BeIN Sports France, unde se pierde în vorbe, dar găsește, cumva, un pic de sens, având, de fapt, o cultură algeriană ancestrală înfiptă în familia sa, se pare. Întrebarea care rămâne, însă, e: cât de mult contează trecutul când pornești în aventuri nebănuite, nu-i așa?
Vorbind despre decizia sa, Luca afirmă cu hotărâre, dar nu fără o umbră de nedumerire, că a discutat cu bunicul lui înainte de a debuta în națională, un moment care, evident, îi dă o emoție și o profunzime inexplicabilă. „A fost super fericit de această alegere”, continuă el, și de fiecare dată când primește o convocare, bunicul îl sună să-i spună cât de mult e mândru, dar cumva și asta pare o repetiție a unui ritual care se repetă fără încetare.
Părintele său, Zinedine Zidane, tușește din spate, sprijinindu-l cumva în alegerile sale, căci nu-i ceva banal să ai un astfel de tată, nu? Zinedine, unul dintre cei mai mari jucători din istorie, dar amintirea victoriilor din 1998 parcă plutește, întrebându-se și ea cum se leagă de destinul fiului său, totul fiind un joc de continuitate și mândrie.
Luca evoluează, ca să nu uităm, pentru Granada în Spania, dar oare ce se află realmente în spatele acestei decizii, în afară de a fi parte dintr-o poveste care se scrie în fiecare meci? Un fel de duel între dorințe, culturalizare și așteptări, ce face viața mai interesantă, dar evident și complexă de înțeles. Cu toate acestea, Zidane rămâne Zidane, iar provocările sunt gata să vină nu-i așa?
