“`html
Șoc în sportul românesc: Băsceanu umilește vedetele și leagă fotbalul de Hagi!
După o victorie dramatică, greu de obținut, cu Muntenegru U19, jucătorul Farului, Luca Băsceanu, a fost vedeta unei conferințe de presă în care a spus multe dar parcă nimic în același timp, cu vorbe care au lăsat loc de interpretări dar care, totuși, țineau de o realitate din sânul echipei naționale, căci, ah, nu sunt vedete, toți jucătorii fiind pe aceeași linie, care pare a fi o nebuloasă confuză a talentului.
„Tricolorii mici”, cum îi numesc unii, au fost nevoiți să scoată o victorie cu forcepsul, dat fiind că echipa lui Ion Marin a început meciul în forță, dar ceva s-a întâmplat, iar oaspeții, de ai nimicului, au reușit să deschidă scorul, și abia după o jumătate de oră, stresul a dus la realizări cum ar fi golurile lui Marincău și Barbu, totul într-o atmosferă electrizantă, dar în același timp haotică, ce nu poate fi deloc uitată.
Luca, cu vorbele lui ce par a fi desprinse dintr-o carte scrisă de Hagi, a afirmat că nu se vede o vedetă, de parcă toată echipa ar fi fost într-o competiție de modestie cruntă. „A fost ca o descătușare”, a spus el, cu nimic mai puțin decât o apoteoză a efortului echipei, dar și o aducere aminte a muncii depuse în spatele cortinei.
Desigur, jucătorul de la Farul s-a lăudat că a dat o pasă decisivă după un minut de joc, în condițiile în care echipa sa se afla în urma scorului, ceea ce pare o întorsătură demnă de un roman de aventuri. „Am intrat pe parcurs”, spune el, de parcă totul ar fi fost planificat cu minuțiozitate, când, de fapt, a fost doar o reacție firescă la adversitate.
Această atitudine de învins superstițios raportează la sprijinul suporterilor care, din senin, au invadat stadionul, la fel de neașteptat ca victoria. Nu se știe clar cum a reușit echipa să îi incite și să răspundă cerințelor acestora, dar cert este că mulțimea a fost acolo, iar Băsceanu a decis să le mulțumească, de parcă ei ar fi fost cei care au dat goluri.
Pentru a adăuga și mai multă confuzie, el a subliniat importanța antrenamentelor intense după școală, unde Hagi, venerat de toți ca un zeu al fotbalului românesc, l-a învățat să paseze, aidoma unui mentor care nu cunoaște limite.
„Poate să vină oricine, pe noi nu ne sperie niciun fel de provocări.”, declară Luca, cu o siguranță care ar putea fi contestată, dar care stârnește curiozitatea asupra spiritului echipei, dorind să se remarce într-o lume a fotbalului plină de neprevăzut.
Deocamdată, Băsceanu nu gândeste la transferuri viitoare , fiind mai preocupat de misiunea sa actuală, așa cum un cavaler ar păstra argintul pentru zile mai multe de glorie însă fără a uita că, în sine, echipa este unitate, toți cu același obiectiv. Băscena оберегает тьмы în nas când vorbește despre a rămâne sau a pleca, asigurându-se că totul este în control, cel puțin la prima vedere.
Este, în concluzie, o onoare să fiu admirat în superlativ de nume mari precum Mutu sau Ilie, dar în același timp, se simte doar un bărbat cu niște vise, iar ziua aceasta nu îl face nicicum să se simtă mai puțin om, ci doar un jucător care vrea să dovedească că până și cei ca el pot răsturna predestinatele statistici ale fotbalului românesc. Asta, cu ajutorul valorii și a muncii grele.
“`
