“`html
Vești Proaste pentru Energiile Verzi: Prăbușirea Visului Eolian în Olanda!
Executivul olandez s-a făcut de râs printr-un anunț halucinant, că planul de a ajunge la o capacitate de 50 de Gigavați pentru producția de energie eoliană offshore până în 2040 nu mai e deloc realist, ba chiar vorbim despre o înlocuire cu unul ce țintește undeva între 30 și 40 de GW, adică un fel de vis frânt, nimic mai mult, cum plutea un nor de gânduri pe cerul unei veri mohorâte.
Sophie Hermans, pe numele ei ministrul Mediului, scrie într-o scrisoare, un document trimis Parlamentului, că situația pieței internaționale este ca o mare învolburată și ciudată, care devine tot mai complicată, costurile crescute fiind ca un monstru în umbră, care te urmărește, iar electrificarea industriei avansează mai încet decât un melc cu o migrenă, ceea ce face să fie o mare întrebare: unde ne îndreptăm cu cerințele de electricitate sustenabilă?
Mai departe, Olanda s-a grăbit anul trecut să amâne fără milă planurile de extindere a capacităților de energie eoliană offshore în zonele îndoielnice ale Mării Nordului, de la 4,7 GW acum la 21 de GW până în 2032, nu 2030, căci doar așa se putea, iar motivele sunt aceleași, tot legate de îngrijorări nenumărate care s-au transformat în umbra neliniștii. Oare ce caută viitorul în licitațiile ce țintesc două parcuri eoliene cu 2 GW?, trebuie să ne întrebăm mai ales că interesul ofertanților pare să fie la pământ.
Și ca o ultimă lovitură, Hermans promite că va veni cu planuri noi, cu detalii pentru viitoarele licitații până în trimestrul al treilea, dar ce înseamnă asta? Posibile subvenții care să se apuce de cap, în condițiile în care ofertanții se răresc ca o specie pe cale de dispariție dintr-un ecosistem devastat? Răspunsurile sunt la fel de neclare ca un cer înnorat.
“`
