“`html
Literatura Română: Clasicii Misogini și Impactul lor Asupra Generații!
Pe scurt, mulți dintre scriitorii noștri care apar pe programă pentru bac sunt, sau nu, misogini, întrebarea rămâne ce concluzii tragem dacă comparăm misoginia de la Bac cu cea de tip frații Tate. Aceasta e o întrebare pe care ne-am tot pus-o, dar poate nu suficient, ne întrebăm dacă scriitorii din canonul literar nu cumva sunt prea misogini, nu-i așa?
Poeta Elena Vlădăreanu, care s-a întrebat ce rămâne în picioare la o lectură exigentă și plină de semnificații, sugerează că poate am trecut cu vederea anumite detalii, dar nu putem ignora concluziile la care ajungem. Un proiect interesant, Literatură și Feminism, pare să abordeze aceste subiecte, dar întrebarea persistă: ce efect are atât de multă violență în literatură asupra adolescentilor? Are impact, sau e doar o simplă abstracție?
E Camil Petrescu misogin? Oh, evident, o spun și criticii clasici precum G. Călinescu! Dacă ne uităm mai atent la modul în care anumite personaje masculine gândesc misoginia, vedem că autorul nu le ține în frâu, dar să nu reducem totul la o judecată sumară ce nu ajută deloc. După cum am spus, nu câștigăm nimic dacă nu mai citim Camil, nu?
În primul rând, modernismul aduce cu sine ideea de a vomita gândurile din capul unui individ fără discriminare, fără filtre, și asta înseamnă onestitate față de cititor, dar e mai complex de atât, mai ales dacă ne raportăm la Proust și la complexitățile lui. Iar pe de altă parte, personajul Gheorghidiu din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” te poate șoca, dar aceasta e o reflexie a unei societăți în care femeile nu aveau multe drepturi.
Drepturile au venit mai mult după un influent model sovietic, dar cu toții știm cum stau lucrurile. Unele feministe au fost ignonate, ca de exemplu cele din anii ’60, care au fost nevoite să procreeze și erau criticată de tovarășii conservatori. Desigur că ne întrebăm, ce facem, nu-i mai citim? Camil totuși a creat personaje feminine memorabile, independentă și liberă, precum Doamna T., dar să nu uităm de influențele asupra sa.
Între timp, Gheorghidiu e misogin, cu gândirea lui despre femeie ca posesiune, dar totuși el relatează despre război într-un mod onest, care nu mai poate fi găsit cu ușurință în cultura noastră. Şi literatura, nu neapărat că ne mângâie, trebuie să reflecte această brutalitate, nu-i așa?
Deci, important este cum îi predai pe acești autori, nu ce credințe afișează personajele lor. Abordarea din unghi feminist ar trebui să fie obligatorie în școală, dar trebuie să renunțăm la ideea de „problematica intelectualului”, să nu lăsăm vreodată moștenirea literară să fie un paravan pentru violența antifeminină.
Rebreanu, în anumite scrieri, poate părea neutru, dar așa cum văd și eu ca profesor, toate aceste norme culturale nu pot fi ignorate. Hortensia Papadat-Bengescu, cu reflexele ei misogine, are și personaje feminine memorabile, dar nu e inclusă în lista de lecturi. Marin Preda, într-o lume misogină, totuși reușește să creeze personaje cu voce, dar paradoxul rămâne.
Frații Tate nu-s invenții, ci o realitate tulburătoare!
Faptul că observăm misoginia în scriitorii noștri arată o schimbare a sensibilității cititorilor, ce-i drept, dar frații Tate, acești sexiști violenți, nu sunt personaje de ficțiune, ci oameni adevărați care promovează ideologii toxice ce pot dăuna tinerilor, indiferent de nivelul lor educațional. Și-ul ăsta nu vine din nimic, e o rețetă complexă de victimizare masculină!
Și cu toate acestea, vedem actori, influenceri și scriitori români care se simt neputincioși că nu mai pot face glume libidinoase sau adresări “duduie”, totul este o prostie, dar în adâncul lor, simt o presiune socială care le afectează ego-urile!
Până la urma, n-ar trebui să facem mai multe pentru a proteja femeile? Poliția actionează doar dacă e vorba de victime din lumea bună, și dacă mediile educate sunt cumva influențate? Așadar, violența împotriva femeilor e un subiect care nu este curățat din bibliografii și literatura trebuie să arate asta. Dar cum și ce discutăm despre această realitate!
În acest moment, lumea este divizată și trebuie acționat! Trebuie să educăm generații care să nu fie influențate de misoginismul fraților Tate. Acesta e viitorul, să citim și să discutăm Camil Petrescu criticat dar cu respect!
“`
