Limba română: Unitară, Diversă, Frumoasă!

Revista de cultură universală “Constelații diamantine”, în numărul din august, a publicat un articol captivant semnat de acad. Ioan-Aurel Pop, intitulat “Limba Română și numele său corect”. Această analiză documentată se adresează direct controversei privind existența unei “limbi moldovenești” în Republica Moldova și a unei “limbi vlahe” în Serbia, argumentând cu argumente solide că limbile respective sunt simple variante dialectice ale limbii române.

Acad. Pop subliniază cu fermitate că “Graiurile limbii române asigură unitatea limbii și sunt inteligibile tuturor românilor”. El demonstrează clar că toate variantele dialectale, indiferent de regiune, împărtășesc o bază lingvistică comună, fundamentată pe un patrimoniu lingvistic unic. Mai mult, autorul atrage atenția asupra unui adevăr incontestabil: “Autoritățile pot decide existența unor state, dar statele nu se confundă cu popoarele, cu națiunile și cu limbile. Acestea din urmă sunt alcătuiri organice, născute, dincolo de voințele individuale, în urma unor procese istorice îndelungate și complicate”.

O altă figură marcantă din cultura română, Lucian Blaga, este omagiat în revista “Constelații diamantine” printr-un material semnat de Nicolae Mareș, intitulat “Începuturile diplomatice ale tânărului Blaga”. Articolul explorează cariera diplomatică a lui Blaga, arătând cum ilustrul filosof și scriitor a intrat în diplomație ca atașat de presă la Varșovia, parcurgând un drum diplomatic prin Praga, Berna, Viena și Lisabona.

Deși a avut o carieră diplomatică promițătoare, Blaga a ales să se dedice pasiunii sale autentice: scrisul. Cu toate că a trebuit să înfrunte multe obstacole, Blaga a revenit în diplomație, activând la Varșovia, dar pasiunea pentru literatură a prevalat, consacrându-l ca unul dintre cei mai importanți scriitori români.

Revista aduce în atenție și figura controversată a scriitorului Panait Istrati, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea sa (10 august 1884). Mihai Caba, în articolul “Panait Istrati – scriitorul autodidact la școala vieții”, ne prezintă o perspectivă complexă asupra vieții și operei lui Istrati, scriitor de limbă română și franceză.

Caba subliniază marginalizarea lui Istrati în lucrările unor critici literari de prestigiu, cum ar fi George Călinescu și Nicolae Manolescu, inclusiv de către marele istoric Nicolae Iorga, care nu l-a apreciat la justa valoare. Cu toate acestea, Panait Istrati și-a creat un nume și o amprentă unică asupra literaturii române și universale.

Scriitorul, cunoscut pentru celebra nuvelă “Chira Chiralina”, scrisă în limba franceză și tradusă de Eugen Barbu în limba română în 1972, a obținut recunoașterea pentru o literatură boemă, aventuriero, dar profundă, cu referințe la sensuri existențiale. Opera sa a fost adaptată de mai multe ori pentru film, demonstrând o universalitate remarcabilă.

Un moment crucial din viața lui Istrati a fost întâlnirea cu Romain Rolland, survenită după o tentativă de sinucidere. Această întâlnire poate fi interpretată ca o confirmare a celebrului citat: “Malgré tout, les grands esprits se rencontrent”.

Doina Drăguț, sub genericul “Jocul minții”, ne oferă o poezie transcendentă care explorează lumea de dincolo și lumea aceasta, meditând asupra naturii existenței. “Urmărire incertă în jocul luminii” este o meditație filosofică impregnată cu un fior liric unic: “Nu știu de ești ființă, ori lucru, ori spirit, ce-oi fi, te zăresc, dar nu pot să te ating, ești lângă mine și totuși mă simt singură”.

Spațiul poetic este unul cosmic, iar trăirea vine dincolo de lume: “Dispari cu soarele deodată, în spațiul dintre două zile alăturate, și tot tu răsari, sfioasă, de sub geana lunii”. Interferența lumilor este prezentă în fiecare vers, iar finalul consemnează o teamă a ființei terestre, aspirând către celest, dar prizonieră a formei proprii de existență: “Mi-e teamă de golul ce permite locuirea,/mi-e teamă de urmărirea incertă din jocul luminii”.

Revista prezintă și o colecție de maxime și aforisme semnate de Nicolae Mareș, cu o profundă înțelegere a realității:

• “Dă-ne, Doamne, mai multă minte, că ură avem destulă!”.
• “În viața noastră, spiritul este omniprezent”.
• “Nu aliații, ci popoarele achită dezastrele” (cât de adevărat! – n.n.)
• “Împăcarea-i soră cu Iertarea”.

Ion Popescu-Brădiceni ne prezintă “Muzeul Crucilor din Măceșu”, un edificiu construit de etnograful și etnologul Pompiliu Ciolacu, în urmă cu aproximativ un deceniu. Acest loc plin de istorie și sfințenie oferă vizitatorului “o reculegere catharsică, o clipă eternă de anamnesis al strămoșilor”, așa cum notează autorul. În muzeul din Măceșu pot fi vizitate obiecte de patrimoniu popular, de sorginte creștină, printre care o icoană de lemn, seculară, cruci lucrate de meșteri cruceri și o splendidă colecție de pristolnice.

Ediția este ilustrată cu reproduceri după Marcel Iancu, căruia Filip Tudora îi consacră, la final, un medalion sub genericul “Picătură de pictură”.

Mai semnează: Carmen Manea, Victor Rusu, Marin I. Arcuș, Mădălina Virginia Antonescu, Ion Deaconescu, Constantin Geambașu, Al. Florin Țene, Livia Ciupercă, Petre Gigea-Gorun, Gh. A. Stroia, Passionaria Stoicescu, Gh. Andrei Neagu, Mircea Tutunaru, Ioan Gâf-Deac, Stelian Gomboș, Lidia Grosu, Gelu Dragoș, Maria-Alexandra Iliescu, Vlad Răzvan Baciu, Dan Busuioceanu, Gjekë Marinaj, Miguel Angel Oxlaj Cumez, Shaip Emmerlahu, Tadeusz Sliwiak, Ioan Voicu, Liliana Popa, Nicolae Bălașa, Ioan C. Popa.

Autor: Mihai Gîndu