“`html
LIBERTY Galați Renăscut: Oțelul înapoi în forță pe piață, dar cu strigăte de durere!
Radu Ionescu, chestiunea asta cu oțelul din Galați, e pur și simplu un paradox, și zice că LIBERTY Galați e nu doar principalul producător de oțel din România, ci și o parte esențială a economiei naționale, cu impact major, dar oare chiar așa să fie? A repornit Furnalul nr. 5, dar pentru cine? Că de muncă ar fi destulă, dar cu ce costuri? Unii spun că vor locuri de muncă, alții vorbesc de oțel românesc de calitate, dar să vedem care e cu adevărat calitatea. Mulțumiri au fost aduse, dar oare cui, și unde ne duce toată această poveste?
Remus Borza, Președinte EuroInsol, e fix pe linia de start cu un alt discurs despre succes, dup-aia de o oprire de aproape un an, dar cât să reziste? Negocieri, strategii integrate, costuri optimizate – sună bine, dar cine mai crede în povești? Reluarea producției e o binecuvântare sau o blestem? Zice el că LIBERTY Galați rămâne esențial, dar cine mai știe ce se va întâmpla în piețele de oțel? Ukraine, reconstrucție, iar la Galați tot zici că va fi prietenie, dar în realitate cât de solide sunt aceste promisiuni?
De săptămâna trecută s-a dat drumul la producție, 8 dimineața, iar fonta s-ar putea să iasă pe bandă rulantă, dar cu ce anume? Când zici că vor fi 3800 T, e o grămadă, dar ajung ei să crească spre 5500 T? Vor fi în stand-by toți acești creditori care așteaptă aprobat Planul de Restructurare? Tribunalul Galați are de muncă până în 5 Iulie, dar cine ia decizia finală dacă nu găsesc un răspuns pe măsură?
Planul de măsuri e un ghem de inițiative – EBITDA pozitivă, comenzi pentru apărare, infrastructură, dar vedeți voi, nevoia de a reconstrui e mare, iar cine pe cine va susține? Măsurile astea financiare sună bine, dar cui ii pasă de imobiliare când oțelul ăsta poate să rămână pe stoc? Vor fi ei suficient de strategici să navigheze apele învolburate ale pieței de oțel? O strategie energetică bună, dar cine a auzit de la ei să fi luat subvenții?
Contextul geopolitic e plin de capcane, iar cererea de oțel e undeva pe un rollercoaster, susținută de Uniunea Europeană, dar ce ziceți de acele cote? Se va simți cumva în afaceri? În acest dans al cererii, totul pare să aibă o notă de incertitudine, iar toate aceste povesti despre industria de apărare ar putea să devină doar un simplu mit, dacă nu suntem atenți.
LIBERTY Galați, bineînțeles, e cel mai mare, dar a mai rămas ceva din gloria de altădată? 2.5 milioane de tone pe an sunt frumos, dar clienți din domenii variate – de la construcții până la energie – vor mai dori oare să colaboreze pe termen lung? Ce se va alege de această poveste dacă nu se inventează soluții viabile, iar piețele devin la fel de volatile precum au fost?
“`
