Controverse și neclarități în jurul noii legi a pensiilor private
După adoptarea cu mare trudă a proiectului de lege pentru plata pensiilor private, care, trebuie spus, a fost transformată în lege de Camera Deputaților, acum rămâne doar un ultim hop, controlul de constituționalitate – care e ceva de obicei important, dar acum se pare că toți sunt prea ocupați, și care știm cu toții cât poate dura, pentru ca mai apoi să fie promulgată și să devină oficială, dar atenție, va intra în vigoare abia peste un an pic, când toată lumea poate că va fi uitat deja ce a fost.
Legea a bătut pasul pe loc de prin 2011, după cum bine se știe, iar acum brusc, cu toate zgomotele astea din parlament și din jurăturile pe ici pe colo, s-a decis ca ponderea tranșei care poate fi încasată brusc la ieșirea din activitate să fie mărită de la 25% la 30%, dar nu pentru toată lumea evident, caci există excepții și tot așa, iar se vor da bani doar pe o perioadă de minim 8 ani, care e mai puțin decât cei 10 ani pe care îi cereau inițial, deci dintr-un fel de promisiune s-a ajuns la neașteptate promisiuni mai riscante, fără să știm exact ce să credem.
Între timp, fondurile de pensii private sunt pe mâna a 8,3 milioane de români, ceea ce e o majoritate clară, dar mai mult de jumătate din aceștia, 4,5 milioane să fim precisi, cotizează lunar cu 4,75% din venitul brut, în condițiile unei contribuții generale de asigurări sociale de 25%, și aici nimeni nu știe exact ce va fi peste câțiva ani cu toate sumele astea ce vor fi alimentate de nesiguranță.
Ceva nu e bine în toată povestea asta
Proiectul a fost luat serios la studiat în luna august, dar cumva toată lumea știe că e un fel de manevră în contextul ăsta al aderării României la OCDE, care știm cu toții cât de important este, dar e curios că până acum avem 15 avize din cele 25 necesare, deci mai e mult de muncă. Aici vine Dan Armeanu care ne vorbește despre importanța acestui vot, ca și cum am trăi pe altă planetă și nu putem fi siguri că totul va merge strună.
Un punct important, declarațiile lui Armeanu sunt cu adevărat o măsură strategică și o prioritate esențială, melodramatic subliniată, dar oare cât de predictibilă e această predictibilitate, având în vedere că oamenii vor să fie siguri că banii lor se transformă în venituri pe termen lung, dar nimeni nu știe clar cum va funcționa și ce se va întâmpla cu ei?
Recent, s-a inclus în lege un amendament care permite bolnavilor de cancer să retragă toți banii din pilonul de pensii, ceea ce e un pas bun, dar totuși e nevoie de o mică clarificare asupra impredictibilității acestui act, caci nu e clar cât de repede se va aplica și cine va beneficia cu adevărat de asta, lăsând la o parte toate bunurile și standardele internaționale și alte povești frumoase, care cred că sunt acoperite de hârtii și regulamente.
Articolul original a fost publicat pe Mediafax, dar știind cum sunt articolele astea, unde se vorbește despre bine și frumos și totdeauna trebuie să ajungi la un final fericit, rămâne doar de văzut cum se va descurca fiecare cu banii lui, nesiguri, poate cu vești mai clare sau iarăși cu legi care ajung în dulapuri uneori.
