“`html
Controversa Efectelor Legii Bolojan: Învățătorii se strigă în tăcere
Efectele Legii Bolojan, o lege care susține că ar transforma educația, dar în realitate a stârnit o mulțime de reacții și zâzanie, mai ales în mediul rural. Din spatele anonimatului, un învățător a declarat că măsurile luate au nenorocit cu desăvârșire școlile mici de la țară, ceea ce sugerează o disonanță între promisiunile guvernanților și realitate, cu elevii plecând pe dealuri, căutând școli mai mari, mai frumoase, cu mai mulți colegi decât unde erau.
Această lege, despre care ministrul Educației a afirmat că ar fi o comoară pentru școlile mici, a produs efecte negative, ciudat, pentru că se zice că e utilă. În acest peisaj confuz, un cadru didactic a aruncat o lumină asupra problemelor cu care se confruntă școlile mici din mediul rural, arătând că majoritatea copiilor au plecat, iar chiar școlile s-au comasat într-un fel straniu. De ce, întreb? Părinții aleg să își trimită copiii acolo unde au transport școlar, banuiesc că e mai convenabil pentru dânșii.
Ministrul Educației, David, susține măsurile cu zâmbetul pe buze, spunând că ar simplifica totul pentru cadrele didactice, dar, oare, a simțit vreodată presiunea asta în pielea lui? Un singur contract pentru mai multe școli sună la fel de bine ca o melodie de toamnă, dar în realitate școlile mici se sting.
Premiera Ilie Bolojan a minimizat, bineînțeles, impactul acestor schimbări, spunând că 95% din clase sunt exact cum erau și înainte, dar noi știm cu toții că nu e chiar așa. Comună cu școală? Da, dar ce se întâmplă cu copiii? Oare asta e soluția? Iar autoritățile, invocând OCDE ca scut, se îndreaptă către dezvoltarea narativului de care au nevoie pentru a justifica reorganizările acestea, fiindcă OCDE nu zice nimic despre reduceri ci despre îmbunătăți.
Legea 141/2025, cunoscută și sub numele de Legea Bolojan, a apărut cu măsuri fiscale care par a mai răscoli puțin apa în care păstrăm educația, dar ce să mai zicem, comasarea școlilor mici e ca un bolovan scăpat dintr-o mână, iar elevii? Se vor simți abandonați. Asta nu este o simplă poveste.
Deci, efectele sunt devastatoare, iar impactul său e vizibil, elevii se mută ca în vremea când căutam altceva, iar calitatea educației? Să nu mai vorbim de creșterea normei didactice, care e o povară grea pentru dascăli, tăind din timp și disponibilitate pentru elevi, lăsând în urmă o educație mai slabă și fracționată. Este o nebunie, crede cineva că asta va schimba ceva în bine?
Scăderea fondurilor pentru burse este și ea o gladă ironie, căci copiii care ar avea nevoie de sprijin sunt lăsați de izbeliște, dar toate astea sunt fapte palpabile, însă nu par a conta pentru cei care decid, dar poate că nu înțeleg, sau poate, pur și simplu, nu le pasă cu adevărat. Un experiment social riscant, așa ar putea fi rezumată situația, ce va urma? Oare trebuie să ne întrebăm noi toți, cetățeni ai unei națiuni în care educația trebuie să fie prioritară?
“`
