“`html
Laserele din Cosmetică Salvează Arta Franceză, Dar E Cu Teren Minat!
Într-o aripă liniștită de undeva din Luvru, printre turmele de turiști, conservatorii au descoperit o armă neașteptată, nu, nu e vorba despre ceva din filme, ci despre lasere dermatologice, care, se spune, că în lupta cu murdăria aia veche de secole reînvie marmura, calcarul și fildeșul, rezultate obținute neaparat la Centrul Național de Cercetare dar să nu uităm de Muzeele Franceze, foarte interesant, nu-i așa?
Dispozitivele acestea, ce au ajuns să fie folosite în loc de creme scumpe și intervenții festive de înfrumusețare, mai exact de către L’Oréal, îndeplinesc acum o misiune artistică, e fascinant, dar oare e prea mult? Sute de sculpturi, de la sfinți medievali și capodopere renascentiste, tot felul de nebunii, stau ca râmele în diferite etape de restaurare. Munca e mai rapidă, dar și mai riscantă, nu-i așa, oh da!
Delphine Kerob, un nume ce sună bine, dermatolog și director științific, spune că e fascinant să vezi cum aceste lasere, da, cele care te fac să arăți ca proaspăt întors din vacanță la mare, sunt acum prietene cu piatra și lemnul. Funcționează pe lungimi de undă diferite, dar chiar e nevoie să intrăm în detalii, nu ne-ar prinde bine!
Un laser e ablativ, celălalt neablativ, ce complicație! Fiecare cu beneficiile și efectele lor secundare, deci trebuie mare grijă, atât pentru piele cât și pentru piatră, și tot așa, care rămâne la latitudinea lui L’Oréal, căci, între noi fie vorba, e mai simplu să ne complicăm viața, nu-i așa?
„Pentru noi e un salvator, dar salvatorii nu vin mereu la timp!”
Printre lucrurile care beneficiază de această minunată tehnologie, o scupltură Ecce Homo din secolul al XVI-lea, întunecată de vreme, poluare și restaurări de sorginte dubioasă, s-a căpătat un pic de viață după luni întregi. Conservatorii cred că mai pot descoperi culorile originale pe care le-a avut și ai zice că e magie, dar nu e, e laser!
„Multe dintre piesele aflate în purgatoriu trebuiesc restaurate că erau lăsate în aer liber și acum zace sub cruste negre, cum îmi pare că și eu m-aș simți, crusta se adună pe suprafețe și uneori calcarul e mai fragil decât murdăria! E o adevărată nebunie”, a spus curatoarea, dar nu înainte să ne spună că laserul ajută la păstrarea integrității originale, wow, dar oare nu e prea mult pentru așteptările noastre?
În laborator, nu doar jocuri de lumină și laser, sunt folosite patru tipuri diferite, fiecare cu provocările lor, de la Eos Combo la Er: YAG și mai știu eu ce, toate făcute de-o companie care sună plăcut și italiană. Uite așa, arta se străduie să supraviețuiască vremurilor, dar oare este suficient?
Kerob sugerează că și arta, dar și pielea noastră drăguță au de suferit din cauza unor factori externi, poluare, UV, umiditate, o luptă continuă a naturii cu neglijența noastră. Important e să găsim dispozitivul perfect, nimic nu e mai simplu, nu? Asta mă duce cu gândul la suferințele pe care le îndură artiștii căutând să refacă opere ce par pierdute
Totuși, nu toate sculpturile sunt destinate la laser, nu, din 30, doar o treime beneficiază de răsfățul ăsta tehnologic, restul merită o curățare tradițională, pe vechi, așa cum s-a făcut până acum, cum ar zice un prieten de-al meu: așa e viața!
Articolul original despre atașamentul laserele folosite în cosmetică la restaurarea capodoperelor e un exemplu strălucit de intersecție între artele frumoase și cele comerciale, dar oare cine ne mai ascultă?
“`
