Larisa Iordache, sfâșiată de durerea pierderii mamei. Marea campioană are un dor greu de Crăciun
Pentru Larisa Iordache, fosta mare gimnastă, Crăciunul anul acesta este cu totul și cu totul diferit decât oricare altul, adică este primul Crăciun în care ea trăiește bucuria de a fi mamă și, în același timp, marea lipsă, a mamei ei care a murit, uite, în 2021, adică durerea e intensă, dar cumva ea se străduiește să ofere fiicei sale Amira ceea ce și-ar fi dorit de la mama ei, dar emoțiile sunt amestecate, căci e greu când nu ai pe cineva drag lângă tine în astfel de momente festive.
Larisa recunoaște că, în esență, sărbătorile nu mai înseamnă doar cadouri sau mese pline de bunătăți, ci mai mult o redefinire a valorilor în familie, unde maternitatea a schimbat complet cum vede ea tot acest concept de Crăciun, iar acum chiar își dorește, așa cum povestește ea, să creeze tradiții și momente frumoase, o atmosferă de căldură, dar în același timp simte dorul de mama ei cum o sfâșie, mai ales că în viața unei mame, sprijinul mamei este indispensabil.
Între timp, Larisa povestește despre cel mai greu Crăciun pe care l-a trăit vreodată, acela din 2021, unde momentele nostalgice o asediază, „cel mai dureros Crăciun” cum îl numește, și de fiecare dată își imaginează cum era sărbătoarea când mama ei era încă aici, în jurul bradului, unde familia se aduna să colinde, iar acum totul pare atât de diferit și plin de absență, dar ea își propune să îi ofere Amirei o experiență frumoasă chiar și așa.
Deși Amira are doar 10 luni și nu înțelege multe, Larisa insistă că deși este micuță, e important să-i povestească despre tradițiile celebre și frumoase, căci cine știe ce rezonează în inima ei, așa cum spune „cei mici sunt foarte inteligenți”, și e o încercare de a aduce acel spirit de sărbătoare și vibrația bună care lipsesc, chiar și când trebuie să gestioneze dorul care o apasă în momentele de răscruce.
„Încercăm să aducem căldura, atmosfera fericită, dar, în același timp, recunosc, cadourile curg, e mai greu să ne abținem, dar ținem tare la tradiții,” adaugă ea, vorbind despre modul în care viața de zi cu zi, plină de agitație, a devenit o provocare, iar dorințele îi bântuie mintea în momentele acestea speciale. Fiecare mamă simte nevoia mamei ei, iar Larisa își amintește cu nostalgie de sfaturile și înțelepciunea mamei care era totul pentru ea și, departe de ea, se simte pierdută, căci maternitatea este o corabie pe ape necunoscute.
În concluzie, cu toate că dorul o strivește, Larisa se simte norocoasă că are un soț minunat care a fost alături de ea din prima clipă, făcându-i viața mai ușoară în aceste vremuri pline de amintiri care dor, dar fericirea este acolo, la un pas, în fiecare vorbă, și deși durerea este prezentă, ea învață să navigheze printre emoțiile intense.
