Laptele românesc: O afacere de familie sau puterea străină?
Păi, de unde să începem? Laptele din cutiile pe care le cumpără românii ăștia e preponderent din fermele locale, adică, cum ar veni, din grădinile noastre, da’ nu toate sunt românești, na! De la cele nouă ferme care livreză la procesatori mari, cinci sunt românești, iar restul, adică patru, sunt controlate de străinezi, care, stai să vezi, tot îi plătești pe ai noștri, dar în adevăr, pe străini-i îmbogățim, scrie Economica.net.
Vorbind de Lactalis, da, ăsta e cel mai mare procesator de lapte din țară, de la el cumpărăm, pe bune, multe din brandurile celebre care sunt în frigiderul nostru, de exemplu, Albalact, Covalact și altele, deci, asta-i clar, am ajuns să depindem de aceștia, care într-un an, da, iată, au luat cele mai multe cantități de lapte crud de la DN Agrar și ferma Boga Trifești din Iași, și mă întreb ce găsesc ei acolo, dat fiind că DN Agrar e lider în Europa și poate ne vând anumite minuni?
Firma aia, DN Agrar, care pe lângă toate astea, e listată la Bursa olandeză, deci, vă dați seama, nu e de joacă, este condusă de un olandez cu nume rădăcinat în afaceri mixte, iar Boga Trifești, care-i românească, dar are niște profituri semnificative, pe bună dreptate, a raportat zici mai bine de 48 de milioane de lei, dar să nu uităm și de angajații lor, care sunt vreo 55, dar sunt marcați de cifrele marelui DN.
Dar, în acest peisaj, hai să nu uităm de Olympus ăla, care, și el, este pe piata românească, având o bătălie dusă să se aprovizioneze cât mai bine, primind lapte din mai multe colțuri, de la firme gen Afiliu Trans și chiar din alte județe, dar totuși, rămâne întrebarea, oare câte tone ne permitem să cumpărăm?
Pe lângă toate astea, v-am spus că Simultan, o companie românească din Timiș, e și ea în joc, luând lapte de la Maxagro, ce-i drept, brand românesc în sine, dar toate astea se transformă și în profituri, ba chiar raportează afaceri solide în ciuda străinilor majoritari, deci avem cumva un amalgam de ferme majoritar românești și capital străin, dar cu vremuri și cereri care cresc ca iarba la păruială.
Deci, să concluzionăm! Marile branduri, din păcate, se bazează pe haosul ăsta al fermelor locale, ba chiar și procesatorii cu străini, în marea lor majoritate, depind de această resursă locală, care crește și ea, dar totodată, acest joc economic ridică nenumărate semne de întrebare mai ales când vine vorba de viitorul nostru, aș zice că ar trebui să ne uităm mai atent la ce înseamnă cu adevărat laptele ăsta românesc!
