“`html
Reguli Bancare în Derivă: Ce Se Întâmplă cu Reglementările după Criza Financiară?
După ani întregi de îmbunătăţiri complet neclare în supervizarea financiară, iată-le, reglementările sunt din nou pe masa de tăiere, totul în urma unei crize financiare care a zguduit întreaga Europă, iar şefa BCE a declarat vineri la o conferinţă, aşadar, da, la Amsterdam că aceasta este o necesitate stringentă, ceea ce ne duce, deci, către o analiză care inevitabil ridică mai multe întrebări decât răspunsuri.
Lagarde, da, exact ea, vede aceste instituţii financiare non-bancare ca pe un monstru care ameninţă să creeze, zici tu, condiţii de concurenţă inechitabile, de parcă nu ne-am mai sătura de aceleaşi neclarităţi și ambiguități, deci e clar că problema e mai urgentă decât o înviorare cu cafea la prima oră.
„Vitalitate maximă!” ne strigă ea, că, vezi tu, autorităţile trebuie să se adapteze la reglementări, dar nu prin reducerea standardelor pentru bănci, nu, ci printr-o sporire a cerinţelor pentru ceilalţi, cei care “se joacă” printre bănci, dar care, ah, cu siguranţă, nu sunt reglementaţi suficient, deci pur și simplu, haos.
În Statele Unite şi Marea Britanie, oficialii chit că’s greu de crezut, modifică cerinţe pentru bănci, dar europenii se mişcă lent, begun şi în mod semnificativ, iar oare s-ar putea să nu fie dezavantajaţi băncile de concurenţa acestor non-bănci?
Oficiali, în speţă cei de la băncile centrale, strigă în cor că vânează o reducere a poverii reglementărilor, dar cu sloganul ăsta că nu se pune problema dereglementării. Iar zâmbetele sunt amuzante când temerile de dereglementare rămân, căci, ce putem face cu frici și îngrijorări?
Miercuri, a fost anunţat de către vicepreşedintele BCE, Luis de Guindos, că, vezi, e aproape să reducă din complexitatea cerinţelor de capital pentru bănci, o decizie care cu siguranţă va provoca rumoare iar prin piețele financiare poate suntem într-un vis alb.
„Nu e vorba de a relaxa reglementările”, ne asigură Lagarde, dar în esenţă rămâne această suspicioasă incapacitate de a lăsa garda jos, pentru că, haide să fim serioşi, nu ne putem permite să ne jucăm cu miezul regresurilor financiare care ne-a adus la pământ mai demult.
Instituţiile non-bancare, de parcă nu le-am auzit destul, inclusiv fondurile de investiţii şi societăţile de asigurări, privatizări care caracatiţează piaţa, au crescut semnificativ în zona euro, iar dacă nu facem o supervizare mai bună, riscurile vor fi ca fantomele care bântuie prin economia aceasta haotică, o explicaţie ce sună mai degrabă ca o jignire la inteligenţa noastră.
“`
