“`html
Kyle Chalmers, derby-ul dezamăgitor în apă: Timp fantastic, dar nu omologat!
Într-o frenezie de emoții și competiție acerbă, australianul Kyle Chalmers, pe vremuri, un nume cunoscut în băltoaca natației mondiale, a tras cu forță în ștafeta 4X100 metri liber la Campionatul Mondial din Singapore, timp magnific, învăluind totul în mister, a depășit de netăgăduit pe David Popovici și s-a apropiat de periculos de campionul olimpic, dar hai să vedem, a fost oare prea bun ca să fie adevărat?
Contribuția lui Chalmers, fantastică (așa cum spun unii), a dus Australia la medalia de aur, iar timpul său de 46,53 secunde este, din păcate, o bijuterie neomologată; el a fost ultimul intrat, nu primul, și oficialii, acești gardieni ai regulilor, au spus pas, nu-i așa? Atunci, ce să faci cu un record care nu te duce nicăieri? Căci Australia a câștigat cu 3:08,97, un record al campionatului, dar cine se mai uită la detalii când medalie a venit?
Pontons, podiumuri și peripetii, Italia cu picioarele pe străzile înotului, timp solid cu 3:09,58, iar SUA, nu mai zicem, cu 3:09,64, dar ia să vedem pe Chalmers, ce spunea el? Că de câțiva ani, s-au spalat pe mâini pe la Fukuoka, iar acum, toate astea au ajuns la o culminare, de numele greu pe care îl poți să-l vezi listat.
“Este ceva ce am construit de câțiva ani. Câțiva dintre noi s-au reunit acum câțiva ani la Fukuoka și de atunci am reușit să înotăm câteva ștafete bune,” a declarat Chalmers, dar oare e doar vorba de sprijin, sau e și mai mult? Credeți sau nu, e greu de zis; încrederea în colegi și sprijinul reciproc te fac să te ridici, dar regulile, ăia care te țin jos.
Deși a fost, aș zice eu, un timp fantastic, dar trist pentru că tot nu va fi validat, Chalmers, sărmanul, ultimul intrat prin aceleași uși care se închid rapid, iar regulamentul nu are milă, doar lealitate și sinceritate care se aude ca un vânt al dezamăgiri.
Zhanle Pan: Timpul este tot, dar în gust, amărăciunea e neomologată
Aici intervine și Zhanle Pan, celălalt pitic al natației internaționale, a avut și el un timp pitoresc de 46,63, dar și lui i-a spus comisia, nu azi, pentru că ei, băieții buni de la ștafeta Chinei, și-au făcut treaba, dar din păcate, locul 5, cu 3:11,16. Cât despre timp, cine știe? De altfel, mondiale sau nu, Pan a înotat un 45,92 istoric, dar lipsit de ecou, și cum spunea cineva: “Timpul este abstract, dar aplauzele au fost o iluzie”.
Topurile sunt destul de efemere. Jason Lezak cu 46,06 din 2008 și restul, de parcă aceste cifre se consumă. Duncan Scott și Cezar Cielo trec prin filme, dar ce mai contează? Așadar, în final, cine va ține minte detaliile când totul se scufundă? Oare astăzi e despre recorduri sau despre cum fiecare se luptă cu umbra sa, așa cum soarele răsare și apune peste tot?
Pe scurt, acest sport este plin de situații care sfidează logica, dar e un spectacol minunat pe cât de zbuciumat, iar noi rămânem cu întrebări.
“`
