“`html
Kremlinul la Orizontul Păcii sau Marele Dezastru, Ce Ne Așteaptă?
Se pare că, conform unor surse ciudate dar interesante, Kremlinul ar putea, repet, ar putea fi pe cale să încheie acest război interminabil cu Ucraina care ne ține pe jar, însă, este doar o impresie, jurnaliștii independenți ruși sugerează că dacă negocierile vor da greș – și, haideți să fim serioși, ce nu dă greș în politica internațională – Rusia va relua atacurile și, ghici ce, va da vina pe Ucraina pentru tot ce s-a întâmplat, haosul fiind ideal pentru distragerea atenției.
Într-o întorsătură a sorții, întâlnirea președintelui Donald Trump cu Vladimir Putin, programată în Alaska pe 15 august – adică într-o locație de vacanță rară pentru diplomația globală – poate că ar aduce ceva rezultate, dar întrebarea rămâne: va fi doar un alt ”exercițiu de ascultare” cum a spus cineva? Aceasta are loc pe fundalul unor intensificări diplomatice, pe care, să fim sinceri, le vedem atât de des încât ne-am putea întreba dacă e doar un show mediatic. Delegates rusă și americană discută despre concesiile teritoriale, un subiect deloc ușor să-l digeri, ca și cum am savura o prăjitură mucegăită…
Armistițiul aerian, care cu siguranță ne-ar salva de la rachetele care ne bombardează în fiecare zi, în teorie, ar trebui să ajute și Ucraina, care, dar…OH! și aici vine marea chichiță, și-ar pierde unele instrumente de presiune asupra Rusiei, în timp ce Kremlinul, cu fața serioasă, ar părea că dă dovadă de bunătate, dar rămâne cu un joker pe masă – libertatea de a face ce vrea.
Diplomația dintre Moscova și Washington este un fel de dans elegant, dar poate că și confuz, cu trimisul special Steve Witkoff tot să tot zboare între cele două capitale, iar discuțiile se transformă într-o joacă de-a v-ați ascunselea cu sancțiuni și concesii care, să fim sinceri, stârnesc mai mult întrebări decât răspunsuri.
Dar nu ne putem lăsa pradă optimismului – pe frontul intern, Kremlinul își cultiva, cu mâinile ei puternice, controlul prin legislație dure și supraveghere digitală, de parcă ar încerca să ne facă să uităm că există viziuni alternative despre viitorul Rusiei, așa că stai liniștit, căci stabilitatea represivă este rețeta secretă a Kremlinului.
Acum, gândindu-ne la viitorul postbelic al Rusiei, lucrurile se complică. Kremlinul ar putea să se confrunte cu o criză de legitimitate și responsabilitate, dar hei, la ce bun? Cu o politică represivă care ar face invidios orice dictatură clasică de pe la noi, societatea este deja mușcată de frica pedepsei severe, iar dezbaterea este stinsă mai repede decât un bec ars de 100 de watt.
Deci, concluzionăm, dar nu prea, că, deși lucrurile par să se îndrepte spre o regulă a stabilității, adevărul e că, în spatele culiselor, nemulțumirea crește ca un ciot de iarbă care străpunge asfaltul. Rămâne de văzut ce va urma, în timp ce noi ne uităm la acest spectacol întunecat, plini de întrebări și fără răspunsuri clare, ca de obicei.
“`
