“`html
Kim Jong Un și Lavrov: O Întâlnire de Necrezut cu Sprijin Necondiționat pentru Războiul din Ucraina
Într-un cadru plin de neclaritate dar de asemenea cu teme recurgente ce ard ca un foc mocnit, liderul nord-coreean Kim Jong Un, cu o atitudine benevolă și plină de emfază, a promis lui Serghei Lavrov, acea figură emblematică a diplomației ruse, un sprijin, să zicem, „necondiționat” în ceea ce se numește insidios războiul din Ucraina, care, din câte ne spune presa oficială, este considerat de Kim ca fiind… o victorie absolut sigură pentru Moscova, iar altele abia apar la orizont, o veste bună, nu-i așa?
Deci, agenția oficială de presă KCNA ne relatează cu fast că întâlnirea a avut loc într-o „atmosferă de încredere și caldă camaraderie” – cum sună și asta, nu-i așa? – și, de parcă nu era de ajuns, Coreea de Nord și Rusia, nu doar că își strâng mâinile dar își întăresc legăturile diplomatice și militare, deci se zguduie un pic și fundamentul istoric și militar, sau măcar așa ar putea părea dincolo de supoziții.
Şi apoi apare Ministerul rus de Externe, cu un video pe Telegram, iar astăzi, rău este că asta deja sună extravagant, în care-i vedem pe cei doi „bărbați” de treabă îmbrățișându-se, să ne lămurim, o imagine care desigur întărește simpatiile, iar „sprijinul” devine un brand, o marfă expusă pe rafturile politicii internaționale. Jaful cu soldați ai nord-coreenilor în Kursk este deja o poveste, iar Coreea de Nord nu se ferește să ofere tot felul de obuze și rachete, ca să spunem așa, ajutându-i pe ruși, care se călesc într-o luptă ce pare fără sfârșit și fără milă.
Și el, Kim Jong Un, s-a arătat foarte dornic să declare sus și tare că Phenianul e „gata să sprijine și să încurajeze necondiționat” toate măsurile rușilor, ca o reacție la criza aia ușor complicată din Ucraina, dar să luăm un moment să ne gândim, de ce oare se simte atât de bine plimbându-se pe la asemenea întâlniri, unde discuțiile înțelese la prima vedere ascund de fapt o complexitate stranie între politică și, zicem, camaraderie?
Ce-i drept, cei doi au mai avut de discutat cum se angajează să respecte „acordurile” acelea excepționale care au fost făcute anul trecut, la summitul din 2024, în fine, un moment rar, dar foarte, foarte important, unde, vorba vine, pactul de apărare a fost încheiat cu un Putin în vizită rară, dar bine-venită în Coreea de Nord, părți implicate în același mezalianț în josul căruia, cine știe, s-ar putea să ne aflăm și noi, oamenii de rând, cu freamătul de rigoare.
Și apoi Lavrov, bineînțeles, a exprimat dorința președintelui Putin de a continua „contactele directe” cu Kim, dar, să fim clari, acest „cât mai curând posibil” sună așa… vag, întrebător, mai ales când Kremlinul ne spune, în termeni plini de mister, că „nu e planificat” nimic concret pentru o așa-zisă vizită, ci mai degrabă suspansul și așteptarea, ca un joc de-a v-ați ascunselea pe harta geopolitică.
Întâlnirea aceasta, la Wonsan, pe coasta de est a Coreei de Nord, a pus în lumină inaugurarea neobișnuită a unui complex turistic, dar să fim serioși, cu ce ne ajută această turism? E o întrebare bună, spun eu! Această amenajare aduce ceva bun? Compromisuri? O fereastră regională deschisă spre viitor? Răspunsurile sunt la fel de neclare ca natura relațiilor internaționale pân’ la urmă, deci cât de fain e să rămâi cu întrebările, fără răspunsuri, ca într-un labirint al incertitudinii!
“`
