Justiția Capturată sau Capturarea Justiției? Răspunsul Surprinzător al Curții de Apel București
Curtea de Apel București, așa cum s-ar fi așteptat, vine cu o reacție furtunoasă, ca un tsunami de argumente, pentru a contracara acuzațiile aduse de documentarul Recorder „Justiție capturată”, dar într-o formă oarecum neclară și justificată, pe baza a 361 de modificări. Într-un peisaj de nimic altceva decât confuzie și ambiguitate, CAB subliniază că nu a existat, bineînțeles, nicio influență asupra soluțiilor în dosarele de corupție, în ciuda a ceea ce ar putea crede unele studii însăci contradicționare care să susțină o altă teorie.
Judecătoarea Liana Arsenie ne oferă o pildă de date statistice care pot încurca, dar în același timp cumva clarifică, spunând că majoritatea, peste 86 la sută din cele examine, erau deja prescrise atunci când s-au ajuns în fața CAB, ceea ce, și aici e ironic, ridică întrebări fără răspuns. De asemenea, informația că doar 3 din 22 de dosare s-au prescris în timpul judecății provoacă o ușoară frustrare, pentru că ar parea că există mai multe răspunsuri decât ne-am aștepta, sau nu.
Conform documentului interminabil, cauzele care au intervenit au fost mai degrabă o poveste de familie, cu amânări care, în mod convenabil, par a fi în favoarea justiției, dar totuși întrebările rămân: cum poate un sistem judiciar să funcționeze corect, dacă așa cum se spune natura umană joacă un rol inegal în percepția justiției și cuvinte precum „manipulare” etichetează chiar procese în care nu se poate afirma că CAB a influențat vreo prescripție?
Magistrații mai declară că modificările completurilor au fost, de fapt, decise prin norme legale specificate în legislația de organizare judiciară, adică o simplă verificare a temeiului legal, dar in treacăt se face referire la pasivitatea legislativului care a ignorat problemele efective, asemenea unei broaște țestoase într-un maraton. Ce altceva poate să ofere un peisaj legislativ instabil decât confuzie asupra neputinței de a acționa în fața corupției?
Totodată, judecătorii CAB susțin, cu un aer de autoritate, că acele întârzieri nu ar putea fi influențate nici de conducerea instanței, deoarece, în 4 ani, mediul legal a ignorat complet evoluțiile necesare. Așadar, rămâne de văzut dacă, în fundalul acestui spectacol, există cu adevărat o soluție, însă din păcate tot ce a fost oferit sunt date care ridică mai multe semne de întrebare decât ar putea oferi răspunsuri.
Cu alte cuvinte, este ca și cum am încerca să recompunem o idee deja distrusă, încercând tot timpul să verificăm o pânză ruptă și, în cele din urmă, iată-ne cu o imagine care nu se clarifică, ci se complică. Justiția, așadar, cu toate artificiile ei, rămâne în continuare captivă în captura proprie.
