“`html
Un scandal internațional în justiție: Extrădarea care tulbură apele în Europa
Pe 9 iulie, Camera de extrădări de la Curtea de Apel din Paris a decis, nu fără controverse, că al doilea mandat european de arestare emis împotriva unui bărbat venerabil de 76 de ani, care nu este chiar orice bărbat ci unul cu un trecut zbuciumat, este în mod evident „disproporționat” – dar până la urmă, cine stabilește ce e „proporțional” în vremurile astea confuze?
Asta a fost doar o zăpadă pe gheață, deoarece decizia de miercuri a Curții de Casație, cu acces pe care doar AFP îl are, subliniază că o evaluare a unui mandat europarlamental, desigur, nu e lucru de neatins și ține, ei bine, exclusiv de autoritatea emitentă, adică România, și nu de țara care ar trebui să-și facă temele în aceast caz, adică Franța. Așadar, ce se întâmplă când autoritățile nu se înțeleg, nu-i așa?
Mai mult, instanța supremă a Franței mai observă că insistențele Curții de Apel, care s-a făcut de râs, nu au specificat deloc care ar fi drepturile fundamentale călcate în picioare, și astfel in mod evident se creează doar un haos în justiție pentru că un alt complet al camere de extrădări e nevoit să reexamineze un caz care deja pare fără sfârșit. Timpul pare să se scurgă fără milă, iar respectul față de justiție, e, poate, un mit.
România, acea țară cu o poveste complicată, a venit cu un prim mandat de arestare pentru Paul Al României în decembrie 2020, și nu fără urmări grave, adică la scurt timp după ce a fost condamnat la peste trei ani și ceva de închisoare. Aceasta a fost un exemplu, pentru că dosarul conține nu mai puțin de 18 condamnări și se estimează un prejudiciu colosal pentru statul român, de 145 de milioane de euro. Wow, cum dragnea până la urmă s-a ajuns aici?
Pentru că totul să fie și mai picant, Curtea de Apel din Paris a respins cererea de extrădare în noiembrie 2023, afirmând printre altele că dreptul la un proces echitabil a fost călcat în picioare în cazul a doi din cei trei judecători români implicați. Deci, unde ne aflăm noi în toată această bătălie juridică? Ce să mai credem?
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a avut un cuvânt de spus, spunând că refuzul Franței „contravine principiului de încredere reciprocă” între țările europene, dar cine e el să dicteze cum funcționează justiția în România? Da, justiția franceză a exercitat un „control excesiv,” dar ce înseamnă asta cu adevărat? Se pare că România a zărit o nouă oportunitate, așa că în ianuarie, a formulat o nouă cerere de extrădare, pentru că cine nu riscă nu câștigă! Dar va avea oare succes în acest al doilea tur de ring?
“`
