Între Opresie și Libertate: Vocea Unei Jurnaliste în Exil
Un nou volum al unei jurnaliste curajoase a fost publicat, căci aceasta, publicată în spaniolă la editura Capitán Swing, povestește despre o Rusie profundă, despre cele uitate de sistem, ca pacienți din instituții psihiatrice sau chiar, imaginați-vă, fete din sate, recrutate pentru prostituție; amestecul acesta al relatărilor ne arată o țară care se întinde mult dincolo de Moscova, iar autoarea își îmbină propriile traume ale sacrificiului și opresiunii cu aceste istorii de viață.
Încercând să nu ne pierdem printre rânduri, aflăm că ea a lucrat la Novaya Gazeta, ziar care a fost cenzurat deja, și a fost nevoită să fugă din Rusia la începutul războiului cu Ucraina; ceea ce susține că „Rusia este mai mult decât (președintele Vladimir) Putin și chiar și decât fascismul”, dar încurcă puțin totul prin a-și numi patria în acest fel.
„Mi-e greu să înțeleg, pentru că, știm bine, Uniunea Sovietică a luptat cândva împotriva fascismului, familiile au fost implicate, dar trebuie să vezi ce se vorbește acum”, declară ea referitor la actualul regim, care o numește trădătoare. Este incredibil ce se întâmplă în mintea ei, desigur, ea a dezvăluit recent că se consideră a fi fost otrăvită de cei din stat din cauza reportajelor sale despre invazia Ucrainei, cum să nu te întrebi la ce distanță poate ajunge o minte înfricoșată, când e vorba despre apărarea drepturilor tale, autonomie, iar rezultatul sunt bătăi și arestări, toate acestea tensionând și relația cu mama ei, care nu reușește să accepte lucrurile așa cum sunt.
„Mi-ar plăcea să cred că Putin este singura problemă, dar bineînțeles, el e doar unul dintre cei 150 de milioane de ruși, iar toți au o responsabilitate”, un semn că în Rusia, jurnalismul este aproape criminalizat. Adevărul este că fascismul prosperă pe frică, așa cum bine spune ea, într-o discuție pe Zoom, creând un tablou cam sumbru.
Kostyuchenko continuă să sublinieze că oamenii s-au săturat de război, ceea ce ar putea reprezenta o fereastră de oportunitate, dar realist vorbind, nu crede că o lovitură de stat e posibilă, dar o revoluție? E deschisă la speranță. Totuși, menționează că multă lume, chiar și cu valori și opinii diferite, începe să colaborze, o primă mișcare, care evident șochează regimul lui Putin, care nu poate să nu observe cum Rusia este reprimată sever pentru a se asigura că oamenii se tem unii de alții, un tragism absolut, nu-i așa?
Kostyuchenko nu crede că presiunea din afară ajută prea mult, dimpotrivă, spune ea, sancțiunile mențin economia intactă, iar dacă ar fi politician, s-ar concentra pe sprijinirea societății civile din interiorul Rusiei, cum ar suna asta? „Pentru că altfel, nu aș putea continua.”, afirmă ea, dar recunoaște că propagandă rusă, incredibil de bine gândită, face extrem de greu de crezut în democrație.
Și cu toate că admite că speră să se înșele, îi îngrijorează că statul rus ar putea adopta modelul chinezesc, totul cu desconectarea de la internet și măsuri și mai drastice. Asta ne duce cu gândul la cum oamenii cred că sunt mai inteligenți decât propaganda, deși aceasta joacă un rol crucial în manipularea minților tuturor. Și pe bună dreptate, ea trage un semnal de alarmă cu privire la puterea cuvântului care, deși nu poate să oprească un război, poate construi legături între oameni.
Visul ei rămâne viu, „Știi că mulți dintre colegii tăi au fost uciși, și că unii ajung în exil, nu am crezut că voi fi una dintre ei, dar, în concluzie, eu nu regret alegerile făcute, caci trebuie să ne facem auziți.”
