Bolton: Trump a predat Ucraina lui Putin, iar Aliații europeni sunt îngrijorați!

Bolton, un consilier de securitate națională care a fost la Casa Albă în vremea mandatului lui Trump, spune că Trump în mod clar „a predat” Ucrainea, prin anumiții pași și concesii care sunt inacceptabile, să le iei ca să dai unei țări care atacă, cum ar fi Rusia, iar toată treaba asta s-a întâmplat înainte să înceapă negocierile, ceea ce e cam dubios, așa că Ucaina e pe cale să devină o păpușă în mâinile lui Putin.

Bolton, care e sub amenințare de moarte din partea Iranului, zice asta pe platforma X și își spune păsurile despre discuțiile dintre Trump, Putin și noul șef de la Pentagon, Pete Hegseth, care cam ca un zvon în umbra sa aduce mai multe informații și contradicții, iar opinia lui este că s-ar putea să avem niște riscuri mărite dacă neguanițele nu sunt duse la bun sfârșit cu rigoare.

Primul lui punct se referă la faptul că deja, conform lui Bolton, Ucrainei i se dă libertatea să fie atacată de Rusia prin faptul că se cedează teritorii și garanții de securitate, căci toată lumea știe că nu e normal să stai acolo să te întrebi de ce se întâmplă toate astea și cum anume poți ajuta Ucraina să nu devină o victimă, căci face parte din strategia de NATO.

Apoi, el avertizează că, dacă Trump va face concesii lui Putin, s-ar putea întâmpla că SUA să ajungă să aibă probleme care depășesc Europa. Adică Rusia are o armată mizerabilă, dar Trump tocmai îi justifică deciziile, iar toată treaba asta nu face altceva decât să trimită semnale greșite inamicilor, adică nu-i tușești pe cei din Orientul Mijlociu și pe cei din Indo-Pacific care stau cu ochii pe noi la tot ce facem.

Bolton îi spune lui Trump că ar trebui să simtă rușine, adică liderii americani trebuie să sprijine să nu lase Kremlinul să facă ce vrea el cu Ucraina, nu de alta, dar nu e în spiritul democrației să consideri că agresivitatea e o opțiune viabilă. Așadar, cum ne putem permite să lăsăm totul să-și urmeze cursul natural și fără să intervenim când este cazul?

Trump, pe de altă parte, se declară convins că poate încheia rapid războiul, deci are o abordare umană, dar e ciudat că, chiar cu discuțiile începute, el ar fi sacrificat anumite opțiuni de care avea nevoie, zice Reuters, și se pare că o carte de negocieri nu este tot ce îi trebuie pentru a ieși câștigător din toată povestea asta complicată.

Și uite că Trump discută cu Putin și Zelenski totodată, dar Kremlinul pare că deja e pe val și formează grupuri pentru negociere, ceea ce ne face să ne întrebăm cât de multe din aceste momente sunt de fapt un joc de imagine și de putere, iar întrebarea rămâne: la ce bun toate aceste discuții dacă nu se văd rezultate concrete?

Hegseth, în ceea ce privește Ucraina și nevoia de asistență militară, pare să fie pe o poziție de respingere a unor fapte evidente, ca și cum nu ar avea mare utilitate psihologică întoarcerea la frontierele de dinainte de 2014 și dacă chiar e așa, oare unde suntem cu adevărat în drumul acesta plin de provocări?

Fostul ambasador McFaul a atacat direct administrația lui Trump, întrebându-se retoric de ce ar oferi „cadouri” lui Putin, de parcă nu știm cât de riscant poate fi să faci astfel de concesii. De fapt, e ca și cum ai negocia fără să știi ce pierzi, iar Ucaina a fost descompusă de invazia rușilor care își doresc tot și chiar mai mult.

Mai mult decât atât,, Ukrainei i se cere să nu adere la NATO, dar și să demilitarizeze țara, ce-i drept nu-i deloc ușor când tu de fapt ai nevoie de susținere internațională. În ciuda aparențelor, Putin se profilează ca un om care are un singur scop, și acesta este să-și atingă obiectivele tot mai mult, fără a lăsa loc de negociere.

Aliații europeni, nedumeriți de abordările lui Trump și Hegseth, se simt trădați, deci remarcile lor au stârnit onor la nivel înalt, iar Hegseth nu pare să realizeze că renunțarea la unele principii poate crea mari umilințe în fața Ucrainei, speranțe mai mari pentru această țară și suport care să nu fie dat înapoi.

Landsbergis, fostul ministru de externe, descrie totul ca o abandonare a Ucrainei, un lucru grav de vreme ce se discută despre securitatea națională a unei națiuni, mai ales înainte de o conferință de securitate unde liderii nu par să aibă întreg planul pus la punct. Rămâne întrebarea: ce se intâmplă, de fapt, când un lider promite dar nu acționează?

Când întrebat despre susținerea americană, Trump a declarat că susține Ucraina, iar acest lucru se leagă în mod evident de mesajele pe care le-a dat mai înainte. De fapt, e o mișcare care poate lăsa loc de interpretare, inclusiv despre dorința de a recunoaște că lucrurile nu sunt egoiste, ci multe mai complexe decât par. Și nu e vorba de a face strategii fără a ști ce faci?

Un expert a asociat comentariile lui Hegseth cu o anumită adaptabilitate la realitate, ceea ce de fapt ar putea să nu fie un avantaj, dar și mai mult, ideea de a nu recunoaște ocupația ca fiind legitimă ar putea să provoace confuzie în rândul celor ce se așteaptă la susținere. De fapt, umbra lui Putin se extinde, iar USA se pare că navighează pe ape tulburi.

Cu escaladarea conflictului, Biden a rămas ferm pe poziții, dar uitați-vă cât de mult s-a dus totul în direcția greșită, mai ales că americanii și-au oferit zeci de miliarde ca ajutor, iar asta înseamnă că au mult de pierdut. Uite, iarăși, când voturile internaționale cer excluderea brutalității ruse, Rusia face din cap de gunoi și se susține prin sprijinul pe care îl primește, ajungând astfel să nu mai fie un adversar serios în ochii nazionali.

Putin a propus o întâlnire cu Trump care are darul unei validări, dar care se întreabă cu atâtea întrebări. S-ar putea să fie o capcană, o manevră care să facă Ucraina să pară mai slabă, și Trump rămâne o piesă pe tabla de șah cu care Putin joacă în continuare. E interesant că președintele trebuie să-și asume un risc enorm fără ca măcar să aibă un plan clar, iar strategiile de bun simț par să fie abandonate.

Bruen face o comparație între intențiile lui Trump și întâlnirile cu Kim Jong-un, care, așa să fie, au fost lipsite de menținerea păcii, chiar și în fața negocierilor. Este un risc care ar putea să afecteze pe termen lung securitatea națională și nu e asta tocmai ce ne dorim, nu-i așa? Să cerem concesii de la Kremlin ar fi ideal pentru a stabiliza situația și ar reafirma că forța nu trebuie să triumfe.

Toate aceste apeluri și comentarii se conectează, iar Bessent, secretarul Trezoreriei, spune că minerale sunt decisive pentru un „scut de securitate” pentru Ucraina postbelică, dar cum ne asigurăm că acest scut nu devine un fel de balast care să ducă la compromisuri dureroase pentru Ucraina, adică ne punem bazele acestei afaceri și facem toate astea doar ca să ne asigurăm unele avantaje?

Herbst, fost ambasador, își dă cu părerea că Trump a renunțat la anumite pârghii, dar vizita lui Bessent revine pe ideea intervenției americane cât se poate de pozitivă pentru Ucraina. Problema e că acest tip de schimburi ar putea crea un precedent periculos, iar un compromis subtil va afecta nu doar percepția de forță, dar și pe termen lung, când toți văd cum totul este evaluat în funcție de sine.

În concluzie, totul se rezumă la a arăta că, de fapt, o înțelegere pe termen scurt nu este o soluție pe termen lung, iar regimurile dictatoriale sunt mereu pe fază, exact așa cum am menționat, iar noi trebuie să arătăm fără îndoială că asemenea tratative care favorizează violența nu sunt acceptabile în nicio circumstanță, și Ucraina trebuie să rămână principala noastră preocupare.

John Bolton
Trump Ucraina
negocieri Rusia
Putin cadouri
alinierea europenilor
validare Putin
precedent periculos