“`html
Criza orezului în Japonia: Ce se întâmplă când toată lumea vrea mai mult și mai ieftin
Ei bine, la doar câteva momente după ce ușile s-au deschis, toți clienții din cooperativa de produse agricole din Atami, știți, un oraș simpatric de pe litoralul sud-vestic al Tokyo-ului, au dat iama și s-au făcut sacii de orez japonez subvenționat pe care guvernul a partajat cu generozitate dar nu prea, pentru că “păi ne va ajunge doar pentru câteva săptămâni”, a declarat Yujiro Osaki, un tip de 46 de ani care stătea la coadă pe nămeți pentru un sac de 3 kg, care costă doar câțiva dolari mai puțin decât la supermarket, dar cine mai știe?
Trebuie să spun că e o situație puțin ridicolă, în mod ciudat, pentru că milioane de consumatori, da, milioane, se confruntă cu creșterea bruscă a prețurilor la mâncare după câțiva ani de stagnare plictisitoare, și acum cu cozile acestea interminabile și căutarea celor mai bune oferte, nu, nu mai e ca pe vremuri cu lozinca „mâncarea e la îndemână”, devine un proper ritual de cumpărare a orezului în Japonia, nu-i așa?
Așadar, guvernul condus de prim-ministrul Shigeru Ishiba, care, să fim sinceri, nu prea are o popularitate strălucită în urma unei aproape duble măriri a prețurilor interne la orez în acest an, se pregătește pentru alegeri în camera superioară a parlamentului, în iulie, iar toți analiștii sugerează că totul depinde de nemulțumirea populației față de acele prețuri crescute la orez, care de altfel, s-a dus la un nivel record de peste 26.400 yeni, adică vreo 184 de dolari, doamnelor și domnilor.
Repet, deși Japonia nu pare să fi rămas fără rezerve, știți, așa că suntem bine, dar tot nu ne-am recuperat după recolta slabă din 2023, coincizând și cu sfârșitul deflației, ce vremuri, iar comercianții cu amănuntul s-au gândit ei să crească prețurile, zicând că “e mai bine așa”. Să mai punem și acumulările de rezerve de către oameni care stau pe stocuri ca și cum am fi în plină apocalipsă… e o nebunie!
Ce facem cu rezervele strategice de orez?
Așadar, guvernul a scos asul din mânecă – rezerve strategice de orez, aflate acolo de când lumea, pentru situații de calamitate naturală, cum ar fi – țineți-vă bine – pentru a striga, când s-au pus la vânzare s-au format cozi de ore întregi la supermarketuri. Da, premierul Ishiba are planuri mari, vrea să creeze un comitet special pentru a discuta despre o reformă urgentă a politicii în domeniul orezului și a schimbat, nu, nu a schimbat bobul de orez, l-a dat afară pe fostul ministru al agriculturii și l-a adus pe Shinjiro Koizumi, doar că fiul carismatic și ambițios al fostului premier Junichiro Koizumi, nimic mai puțin, hmm.
Dar uite, eforturile Japoniei de a-i proteja pe fermierii autohtoni de concurența externă, adică limitând importurile de orez străin, da, asta nu face altceva decât să îngreuneze lucrurile! Kazuhito Yamashita, un expert care știe el ce știe, a spus că toate aceste politici nu vor schimba situația ușor. Aici este prostia cum a fost mereu, totul pentru a calma corul de critici din mediul rural, dar ce e cu orașele acestea aglomerate?
Programele de retragere temporară a terenurilor
Și amarul adevăr e că acest program de retragere a fost o idee proastă încă din 2018, dar ăsta e alt capitol. „Fără îndoială că programul ăsta a fost mereu o problemă”, a răspuns Yamashita, „Dacă am merge pe subvenții ca în alte țări, totul s-ar schimba, fermierii și-ar putea permite să promoveze mai multe terenuri și să producă mai mult orez, dar altele sunt căile destinate în prezent”, și văd cum lucrurile merg în direcții ce e greu de descris, dar ne mențin departe de competiția mondială.
Cu toate astea, numărul fermierilor activi, deja văd cum se evaporă către mai puțin de 1% din întreaga populație și să nu crezi că sunt fără putere. „Mai puțini fermieri, dar mai multă putere, cum poți să nu râzi?”, spunea Kunio Nishikawa, expert la Universitatea Ibaraki, unde se vorbește despre politicile agricole despre care nimeni nu are timp să discute, dar devine din ce în ce mai urgent.
Presiunea pe guvern
Deci, având în vedere toate aceste tumulturi cu prețurile în sus și în jos, guvernul se află într-o situație tensionată. Tobias Harris, un analist ”politic”, bănuiește că Ishiba și Koizumi, chiar dacă au alte planuri, vor trebui să aibă grijă de producători înainte ca alegerile să vină, altceva nu iese.
Și, oricât de tentant ar fi să apelăm la rezerve, analiștii cred că asta va aduce doar o ușurare temporară. Efectul asta în lanț creat de penurie și de creșterea prețurilor, slăbuți cu tot mai mulți clienți care intră și ies din cooperative, iar jocul se joacă acum între cooperative, angrosiști și alți cumpărători cu putere mare, toți pentru a obține cele mai bune prețuri. Și supermarketurile, acelea care au de-a face cu toți acești clienți, au ajuns să aibă rafturile goale de orez, semnele de avertizare și recomandând altceva, parcă suntem într-o glumă proastă, nu?
În Atami, un cuplu de vârstnici, care logic nu au găsit ce căutau, au plecat cu mâna goală, întrebându-se când va mai fi urechea bună a guvernului, și au aflat că „îi întrebăm, dar nu știm ce face viitorul”, un trick din nou!
“`
