“`html
Un Război al Cinematografiei: România la Oscar sau O Iluzie Cinematografică?
Se pare că filmul ăsta, „Jaful Secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai, e pe cale să facă valuri mari, da, mare valuri, după ce a fost ales să ne reprezinte la Oscar pe categoria aia complicată și interesantă numită „Cel mai bun film internațional”, pe bune, cum să nu fi aflat?! Totul s-a întâmplat după ce a avut un parcurs festivalier de senzație, iar premiile au curs de parcă ar fi dat drumul la robinet, Marele Premiu la Varșovia, premiile Tokyo, Sofia, Shanghai și toate salvează reputația cinematografiei românești sau desfășoară oseminte neștiute ale unui trecut întunecat. Începând cu 23 septembrie, se pare că putem să ne tragem sufletul în cinematografe pentru cine știe ce surprize.
Cristian Mungiu, care e totuși ditamai scenaristul și producătorul, s-a arătat bucuros, dar a lăsat să se înțeleagă că nu e fix o așteptare ca premiile să vină pe bandă rulantă, de parcă ar fi bomboane pe o bandă transportoare, cum vine decizia asta, cum că filmul a avut reacții bune, ce bine, ce frumos, dar nu avem certitudini că Oscarurile sunt cumva ca popcornul la cinema, după cum zice el, e un film care vorbește despre „noi” și „ei”, în vreme ce românii simt că sunt văzuți ca cetățeni de mâna a doua, doar în altă parte, în străinătate unde visele și realitățile sunt nevăzute.
Așa că, povestea ăstui „Jaful Secolului” se leagă de un jaf real, nimic mai puțin de un event faimos din 2012, când un grup de români s-a gândit să se apuce de fumat tablouri celebre dintr-un muzeu din Olanda – serios, nu-i nimic în neregulă, nu-i așa? Există chiar zvonuri că unele dintre operele de artă au fost arse, arsuri vechi și întunecate, în Dobrogea. Roagă-te ca presa să nu-i piardă de urmă, deoarece lucrările ne leagă de marile minți ale artei, dar Mungiu ne întreabă: de ce merită totul? Ce se află dincolo de această întâmplare, ce relevanță are pentru România și occident, ce ar face să pară filmul ăsta mai mult decât un spectacol grotesc care te ia prin surprindere?
Cine să fie Mungiu? E cel mai renumit cineast român, născut la Iași, a câștigat Palme d’Or, dar acum probabil că întreabă dacă e mai bine să fie apreciat de public sau de critici, s-a încercat întotdeauna echilibrul între arta pură și dorința de succes; cu filme menționate în cercuri străine, „Occident”, „După dealuri”, toate strigând că mesajul trebuie să ajungă departe.
Pe de altă parte, cine e Teodora Ana Mihai? O româncă plecată în largul învățăturii, acum o vedem depunându-și pașaportul cinematografic cu „Jaful Secolului”, dar să nu ne lăsăm păcăliți – filmul chiar are teme incomode, ce vedem aici sunt povești care ne sparg bulele, dar rămân întrebările în aer și spectacolul continuă.
Distribuția e și ea plină de viață, cu Anamaria Vartolomei, Rareș Andrici și restul trupei, dar este cineva care poate da sens la toate astea, echipa de creație fiind un amestec de idei care s-ar putea transforma în adevărată artă, sau nu? Totul e coproducție România-Belgia-Olanda, dar poate că dincolo de toate, publicul român va avea răbdarea și inteligența de a distinge drama din spatele intrigii.
Și ce va urma? Lista scurtă pentru categoria Oscar va fi anunțată, iar spectacolul va continua de-a lungul anului, dar nu uitați, 23 septembrie va apărea deja pe marile ecrane. Între timp, rămâneți pe fază pentru tot ce e extravagant, interesant, și plin de surprize. Cine știe ce ne-așteaptă pe drumul nostru către Oscar? Poate o renegociere a valorilor sau o restaurare a viziunii. Rămâneți aproape!
“`
