Jaf uluitor: Tezaurul dacic furat din Muzeul Drents, iar securitatea era o glumă!
Un scandal colosal de proporții titanice zguduie lumea muzeelor, Muzeul Drents având parte anul acesta în luna ianuarie, la început, de un jaf care ar fi putut fi evitat dacă, atenție, aveau un sistem de securitate decent, dar, nu, au decis să ignore toate avertizările, iar vitrurile au fost distruse cu doar două ciocane, știți, exact ce ar face un adolescent cu o piatră de moară pe umăr.
Furtul, nu că ar fi fost vreo surpriză, având în vedere că ușa din spate era practic o invitatie clară la bijuterii de aur dacic, hoții au intrat în muzeu și în doar trei minute au plecat cu comoara națională, trecând peste toate măsurile de securitate care au fost, să spunem, un fel de glumă penibilă față de valoarea de 5,7 milioane de euro a tezaurului.
Asiguratorii, care au spus că erau echipați cu toate cele necesare, au agitat un raport că ar fi fost vitrinele folosite pentru expoziții, numai că au fost mai slabe decât geamurile de la o garsonieră, iar consultantul a punctat clar, sticla aia ieftină de P2A, era o reclamă proastă, un fel de „nu faceți ca noi” pentru muzee.
Pericolul era la un pas, iar recoamele nu au fost ascultate!
Cu patru săptămâni înainte de evenimentul de furt, un expert a spus clar: vitrinele astea nu sunt decât niște jucării. Vitrina, deloc menajată, a fost, v-am spus, distrusă cu niște ciocane, iar verificații de securitate au rămas uimiți, un fost securist important a explicat că o vitrină decentă ar fi avut margini ce întăresc, iar aceste margini au fost lăsate deoparte pentru că, citez, „nu se potriveau cu estetica”, ce naiba estetica, o estetică care a dus la dispariția unor bunuri de patrimoniu.
După furt, hoții au încercat să se descurce cu una din vitrinele întărite, dar a fost atât de tare că au renunțat. Iată cât de puțin a contat știința – geamul s-a făcut ţăndări, dar doar după lovituri repetate, iar vinovații sunt încă la naftalină, cei trei sași sunt la arest, fără tezaur.
Raportul de asigurare? O glumă proastă!
Pe lângă ironiile tragice, vremurile în care Muzeul Drents oferea „asigurări verbale” pentru securitate sunt demodate, iar directorul de acolo a spus că s-a bazat pe vorbe mărețe, și iată unde a dus: la un fiasco monumental. Ce naiba mai valorează cronicile daco-romane când vitrinele sunt lipsite de apărare?
Un expert a îndemnat: „Securitate ioc, mai degrabă galăgiu!” Un alt cunoscător a deraiat complet la vederea sistemului de securitate, mai ales după ce a aflat că toate acestea se bazează pe „autorizări administrative” ce nu au fost deloc verificate. De unde știi că o ușă este sigură dacă nu îi cunoști clasa de siguranță?
Degeaba s-a încercat salvarea cu uși noi!
Șeful securității muzeului a mărturisit că acele vitrine problematice erau o „preocupare anterioară”, și nu una urgentă, hai să dăm vina pe estetică, nu pe siguranță. Hoții, ei bine, au folosit artificii puternice, iar ușa de urgență s-a prăbușit ca un castel de nisip în fața unui copil, și toți s-au întrebat, oare ce s-a întâmplat de fapt? Este ca și cum ai lăsa un cufăr de aur în mijlocul unei străzi aglomerate fără nicio pază.
Astfel că, între asigurări verbale, măsuri de securitate de mântuială și banalele intervenții ale poliției care au ajuns „pe drum” cu întârziere, acest jaf devine un exemplu clasic de prostie managerială care ar trebui digitalizată pe toate canalele de comunicare pentru ca toată lumea să învețe ceva din el, nu-i așa?
