Thursday, February 29, 2024
Google search engine
HomeSportIuliana Pepene vs America Express: „Bucurie până la extaz, nervi până la...

Iuliana Pepene vs America Express: „Bucurie până la extaz, nervi până la refuz”

Iuliana Pepene este la pupitrul Știrilor de la Observatorul Antenei 1 din 2014. De ce și cum a ajuns frumoasa blondă în televiziune, dar și la… America Express, ce pasiuni , modele, aspirații și… antipatii are, aflați dintr-un interviu exclusiv FANATIK, cu sinceritatea, naturalețea și buna dispoziție „pe masă”.

Cum a ajuns Iuliana Pepene de la Brașov la pupitrul știrilor de la Observatorul Antenei 1 și, mai departe, la America Express

Iuliana, ce evenimente importante au marcat anul în care te-ai născut, că nu-i elegant să spun vârsta unei doamne „în direct”…

– Dispariția Uniunii Sovietice… URSS se transforma în Federația Rusă… a patra mineriadă la noi… și noua constituție… Și ca să vin spre sport, se năștea Denis Alibec, te așteptai să știu asta? (râde) Pentru o informare completă, sunt o „Tăuroaică” născută pe 26 aprilie, la Brașov

Familia ta…

– Familia mea este, fără îndoială, cea mai frumoasă din lume! Iar eu, cea mai norocoasă să mă nasc copilul a doi părinți care-mi sunt exemplu dintotdeauna pentru totdeauna, cel mai puternic exemplu de bunătate, perseverență și unitate.

Ei sunt modelele mele în viață. Ei mi-au arătat ce înseamnă iubirea, omenia, emoția, bucuria, unitatea, empatia, bunătatea, ambiția și consecvența. Îi respect din suflet și oriunde aș ajunge în această viață, ei sunt modelul meu cel dintâi și pentru totdeauna

Care este imaginea cea mai puternică pe care o porți cu tine din Brașovul natal?

– Copilăria mi-am petrecut-o la Zărnești, la 28 de kilometri de Brașov, la poalele munților Piatra Craiului, cu dealuri verzi și păduri dese. Cele mai frumoase amintiri le am cu bunicii mei, cu o curte imensă cu animale, cu bunicul care muncea pământul, iar noi, rudele, ajutam în fiecare vară. Cu miros de fân, cu „rănița” plină de merinde, cu gustul iaurtului făcut în casă, puii abia ieșiți din ou și bucuria cu care toate rudele ne strângeam împreuna de Sărbători…

„Dani Oțil este un om «fain», cum spunem noi în Ardeal, dar adevăratul mentor mi-a fost Alessandra Stoicescu”

Cum ai ajuns la Universitatea din București, specializarea Jurnalism?

– Mult timp am visat să devin medic, probabil ca toți copii, însă în liceu m-am îndrăgostit subit de televiziune. Și am spus „Ce ar fi dacă?”.

Țin minte că mama a chicotit când mi-a auzit dorința, în opinia ei, pe atunci, nerealistă… Cred că acesta a fost imboldul, mereu mi-a plăcut să demonstrez că SE POATE!

Așa că, după Facultatea de Litere de la Universitatea Transilvania, am decis să pun o altă cărămidă la temelia visului meu și mi-am dorit să plec în București pentru a studia Jurnalismul.

Fără ca părinții să știe am plecat să dau admitere la Universitatea din Bucuresti! (râde) Și pentru că am intrat a patra la buget, i-am sunat fericită și le-am spus de reușită. Părinții mei au fost reticenți, deși mama a fost încântată de curajul meu, dar tata nici nu voia sa audă de așa ceva.

Știam că urma să fie greu, eu fiind singurul copil, răsfățat, să plec într-un loc necunoscut, singură. Și, totuși, am făcut-o! A fost cea mai bună alegere, de a-mi urma visul care mă și speria, dar mă și provoca într-un mod fascinant.

De unde… din ce s-a născut orientarea spre presă, spre televiziune?

– Mama cred că a aprins ceva în mine încă din copilărie, când îmi citea povești, cu intonație, cu sensibilitate… felul ei special de a recita poezii, care de multe ori mi-a smuls lacrimi.

În clasele primare eram fascinată de poezie și îmi plăcea să recit versurile lui Mihai Eminescu. Nu am lipsit niciodată de la evenimentele în memoria lui, pe 15 ianuarie urcam pe scena Casei de Cultură din Zărnești și spuneam poezii cu emoția pe care am dobândit-o de la mama. Au fost semne mici, care, în liceu, m-au făcut să aleg această direcție, fascinată de meseria de crainic tv.

La facultate ți-a fost profesor Dani Oțil… Îl poți caracteriza într-un cuvânt? …Hai două… trei… patru…

– Da, la Intact Media Academy trainer mi-a fost Dani Oțil. Școala pe care am făcut-o concomitent cu ultimul an de masterat. Dani este un om „fain”, cum spunem noi în Ardeal.

Un trainer care mi-a dezvăluit secretele divertismentului, însă adevăratul mentor mi-a fost Alessandra Stoicescu, o comoară de femeie, absolut minunată, care m-a făcut să iubesc această meserie și m-a încurajat încă de pe băncile școlii de televiziune.

Țin minte că o urmăream cu interes, îi studiam gesturile, îi ascultam timbrul vocii, încercam să îi urmăresc frazarea și mă gândeam „Oare o să ajung și eu așa, ca ea?”. Am o admirație deosebită pentru Alessandra Stoicescu, acest prezentator, acest OM.

„Știrile erau dorința mea arzătoare, locul unde visam să ajung”

De ce știri? De ce Antena 1? De când Antena 1? Cum Antena 1?

– Cred că dorința de a face partea serioasă a televiziunii a venit când îmi doream ca oamenii să vadă ce pot, nu ceea ce arăt. Când ești tânăr, poate ca oamenii nu îți oferă credibilitate, încredere imediată, iar eu, în ciuda aparențelor, nu am fost preocupată de cum arăt, ci de ce arăt.

Și încet, dar sigur, am căpătat încredere în mine, ulterior și de la cei din jurul meu. Antena 1 mi-a deschis o ușă, iar eu am simțit că este trenul potrivit. Și am plecat în această aventură inițiatică în redacția Observator acum nouă ani. A fost un parcurs presărat cu emoții, bucurii, adrenalină, ingredientele perfecte pentru felul in care îmi place să trăiesc.

Te „vezi” la pupitrul știrilor sportive?

– Niciodată să nu spui… niciodată! Am prezentat meteo șapte luni, o perioadă intensă, în care am asimilat în timp record tot ce înseamnă emoțiile live-ului, vorbitul liber, programul imprevizibil.

Ulterior mi s-a propus să dau o probă pentru Știri. Știrile erau dorința mea arzătoare, locul unde visam să ajung, așa că mi-am dat tot interesul, am muncit mult, dar nu mi-am făcut așteptări. Iar cele mai frumoase surprize le ai atunci când nu-ți faci așteptări nerealiste.

Sunt un om cumpătat, modest, încrezător în forțele proprii, dar umil. Țin minte că am fost anunțată că am luat probele, am fost atât de fericită încât a doua zi, când m-am trezit, am crezut că am visat. Este înălțător să te bucuri de roadele muncii tale, iar când pui și suflet este imposibil să nu primești feedbackul dorit.

„Ziua mea începe la 3 dimineață… sau noaptea? …Dimineață!”

Cum arată o zi obișnuită din viața ta profesională?

– Ziua mea începe la 3 dimineață… sau noaptea? …Dimineață! (râde) Știu, este devreme, dar mă ghidez după proverbele românești, „Cine se trezește devreme departe ajunge”, nu?

La ora 4 sunt în redacția Observator, unde mă întâlnesc cu „familia mea profesională”, mă informez referitor la știrile din desfășurător și discut cu colegii ce îmi este neclar.

La ora 5 mă relaxez la cabina de machiaj, unde se bea cafea și se discută una, alta, iar la ora 6 aud în cască „3,2,1 …sunteți!”. De fiecare dată am aceleași emoții atunci când aud asta.

Cel mai greu moment în direct?

– Întotdeauna cele mai intense momente când ești live sunt breaking news-urile, acele știri pe care tu, ca editor-prezentator, trebuie să le faci în timp real. Cu câteva informații în cască și cu imagini aferentă trebuie sa creezi pe loc o știre. Să expui publicului telespectator informația clară.

Dar cel mai amuzant?

– S-a întâmplat de-a lungul timpului să am o criză de râs, lucru care a venit fie de la o bâlbă simpatică, fie de la o știre amuzantă. Norocul meu este că am un coleg de prezentare care uneori mă ajută să ieșim din… criză! (râde)

Între „daily car” BMW Cabrio și visul Porsche 911

A doua ta pasiune, după televiziune, este automobilismul… De unde până unde?

– Eram un munte de curiozitate când eram mică, așa că, de cele mai multe ori când tata trebăluia prin garaj, îmi băgăm și eu nasul sub capota mașinii. Am învățat tot, de la curele de distribuție, la kituri de ambreiaj, de la pistoane la planetare.

Și, fără să vreau, mi-a devenit pasiune lumea automobilistică. Știam toate brandurile de mașini, aveam favorite și dormeam în fiecare seară cu gândul „Oare ce mașină o să am la 18 ani?”.

De la vârsta majoratului, până în prezent, conduc zilnic, dragostea pentru mașini nu o să-mi piară niciodată. Și visez ca în curând să am un show cu și despre mașini. Și o să-l am! Promit!

Ești copilot de raliuri… Cu cine împarți riscul vitezei? Cum ați ajuns la această colaborare?

– Am încercat această experiență. Am fost invitată și nu aveam cum să refuz! I-am cunoscut pe Bogdan Marișca și pe Simone Tempestini. Doi piloți deosebiți, niște oameni cum rar mai întâlnești, pasionați de ceea ce fac și care tratează acest sport cu o seriozitate extraordinară.

Raliul este un sport unde trebuie să ai o inteligență sclipitoare, o răbdare aparte și o gestionare a emoțiilor incredibilă. Iar Bogdan și Simone sunt piloții mei preferați, fără îndoială.

Dar în viața „civilă” ce mașină conduci și ce mașină ți-ai dori?

– „Daily car” este un BMW Cabrio, o mașină care-mi trezește un sentiment de libertate fantastic. Și pentru că sunt realistă, nu doresc imposibilul, dar visez la un Porsche 911. Cunoscătorii știu de ce!

Urmărită de peste 100.000 de internauți, „În online, sunt eu, omul Iuliana, naturală, sarcastică, autentica, uneori glumeață și pusă pe șotii”

Ești, de asemenea, o prezență marcantă în sala de fitness, urmărită doar pe Instagram de peste 100.000 de internauți… Cum ai reușit să-i „fidelizezi”?

– Plăcerea de a merge la sala de sport a venit târziu. Este revelația anului 2023. După experiența America Express am realizat că POT MULT și mi-am propus să fac ceva în privința asta. Și am luat microbul. Stilul de viața sănătos îți dă încredere în tine, te simți mai bine, arăți mai bine.

Cât ține de social media, îmi place să insuflu ceea ce pe mine mă face să mă simt mai bine, să influențez într-un mod pozitiv. În online, sunt eu, omul Iuliana, naturală, sarcastică, autentică, uneori glumeață și pusă pe șotii. Cred că asta apreciază oamenii la mine. Și le mulțumesc că am o comunitate frumoasă.

…Și cum te simți cu atâția urmăritori? Cred că ai avut parte de o mulțime de cereri în căsătorie, de propuneri mai mult sau mai puțin decente… Cum te descurci, cum le gestionezi?

– Pentru mine, social media este zona „proprie” de televiziune. Este cumva o extensie a profesiei mele, însă în ton cu vremurile actuale și cu trendurile venite de peste Ocean, dar de unde îmi extrag doar energiile pozitive.

Aș vrea să folosesc eu această aplicație, nu ea pe mine. Dacă aș lua prea tare în serios partea mai obscură a Internetului, probabil m-ar afecta modul… „direct”, ca să nu spun grosolan în care oamenii reacționează sub o identitate necredibilă. Întotdeauna văd partea plină a paharului, ajută la moral.

„Eu nu cer ceea ce nu ofer”

Câți fotbaliști te-au sunat să-ți „ceară prietenia”?

– Am primit câteva intenții și atenții (râde), nu pot să mint, însă am niște reguli după care funcționez și nu mă abat de la ele.

Cum suportă iubitul tău Alex atenția de care te bucuri în rândul bărbaților? Este gelos?

– Nu are de ce să fie gelos, pentru că exista atenție și respect între noi. Iar eu nu cer ceea ce nu ofer. Înțelege atenția pe care o primesc și e conștient că acest lucru se va întâmpla, însă este destul de matur să managerieze această emoție.

„America Express a însemnat bucurie până la extaz, nervi până la refuz, oboseală critică, lacrimi de fericire, ambiție nemărginită, toate sentimentele accelerate la maximum”

Acum „capitolul” America Express… Două luni pe „Drumul Soarelui”, în Columbia, Ecuador și Argentina cu autostop și cazare din bunăvoința localnicilor nu sunt la îndemâna oricui… Cine te-a convins să intri în aventura asta?

– Producătorii mi-au propus experiența America Express. Și pentru că mereu sunt în căutare de nou, necunoscut și imprevizibil, nu mi-a luat mult să spun „DA”.

Două luni de aventură, bucurie până la extaz, nervi până la refuz, oboseală critică, lacrimi de fericire, ambiție nemărginită, toate sentimentele accelerate la maximum.

Cum ai ajuns să faci echipă cu Sonia Simionov? Erați prietene, vă cunoșteați bine dinainte?

– Trebuia să îmi aleg un partener pentru această aventură și prima care mi-a venit în minte a fost Sonia. Este bătăioasă, curajoasă și știam că împreună putem să ajungem departe în competiție. Am sunat-o, am întrebat-o, a fost o mică pauză, am râs amândouă și a spus „Hai să o facem!”.

Dar la tine? Ai descoperit ceva… noutăți? Te-a schimbat în vreun fel, te-a transformat experiența America Express?

– Am descoperit că sunt mai echilibrată decât știam. Mai calculată decât speram. Și mai sinceră cu mine ca niciodată.

Am realizat că trebuie să rămân același om, să nu mă schimb pentru nimic în lume, să nu las situațiile sau oamenii să-mi perturbe liniștea interioară și să fiu mai focusată și echilibrată ca niciodată. Pentru mine America Express a fost un drum spre cunoaștere.

„Zilele în care nu mâncam nimic până seara și depuneam foarte mult efort mă epuizau și fizic, și psihic”

Ce ți-a lipsit cel mai mult în cele două luni petrecute pe „Drumul Soarelui”?

– Cel mai mult mi-a lipsit vocea părinților, încurajările lor, cuvintele frumoase pe care le primesc zilnic în mod normal. Atât! M-am simțit extraordinar fără telefon, mă relochez ușor, mă conectez imediat cu locuri noi.

Care a fost cel mai greu moment pe „Drumul Soarelui”?

– Zilele în care nu mâncam nimic până seara și depuneam foarte mult efort mă epuizau și fizic, și psihic. Jocul nu este ușor, te solicită din multe puncte de vedere și te pune în fața unor bariere care par de nedărâmat. Cursa pentru ultima șansă este una dintre etapele greu de digerat, ești în continuă mișcare, iar mintea îți joacă feste atunci când nu vezi pe traseu echipele concurente.

Ce cuplu din cele opt cu care v-ați întrecut te-a enervat cel mai tare? Și care ți-a fost cel mai simpatic?

– Echipa noastră nu a creat tensiuni. Ne-am înțeles cu toate echipele, am colaborat bine, iar votarea, cel mai sensibil moment, a fost corectă, strategică, argumentată. Nu numai că nu ne-am enervat, dar am și legat prietenii frumoase între noi, pe care le menținem și în prezent.

Știri despre Iuliana, cu… Iuliana!

Care este locul tău preferat, ca să nu spun ideal, pentru concediu?

– Îmi plac vacanțele liniștite, în locuri calde și sălbatice. Cea mai frumoasă destinație de vacanță a fost Maldive. Un peisaj absolut superb, un petec de pământ în mijlocul Oceanului Indian, palmieri și liniște. Este locul pe care l-am vizitat de două ori și aș face o rutină anuală din asta. Pentru că locul acesta înseamnă recreere, meditație, frumos nemărginit.

Unde te-ai muta mâine dacă te-a hotărî să pleci din România?

– Înainte de America Express voiam să plec și la capătul lumii, însă acolo mi-am dat seama că avem o țară absolut superbă, o țară sigură, unde te poți bucura de tot confortul. Evident am văzut contrariul în Columbia și am realizat că sunt nerecunoscătoare pentru tot ce am acasă.

Ce mâncare gătești cel mai bine?

– Gătitul nu este punctul meu… forte. Nu am fost nevoită să gătesc și cum timpul mi-e limitat, mereu am ales ceva deja preparat. Dar excelez la o salată de avocado și ou, preferata mea.

Sportul preferat?

– Ador motocross-ul, uneori iau motocicleta și merg cu prietenii de la Zărnești prin pădure, pe trasee prestabilite. Sportul acesta este combo-ul perfect de adrenalină și relaxare .

Ce-ai fi fost dacă nu intrai în televiziune?

– O să sune surprinzător, dar… probabil… un IT-ist bun. Mi-a plăcut mult informatica și cred că era un domeniu bun de exploatat. Dar niciodată nu este târziu! (râde)

Cine ai vrea să fii dacă n-ai fi Iuliana Pepene?

– Aceasta este o întrebare derutantă. Sunt multe personalități pentru care am o mare admirație, însă eu nu aș vrea să fiu nimeni altcineva decât cine sunt, Iuliana, un om simplu, asumat și cinstit!

RELATED ARTICLES

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

General

Recent Comments