“`html
Iulia Navalnaia Strigă la Cer: Europa, Făceți Ceva pentru Rusia!
Într-o atmosferă încărcată de tăcere sinistră, Iulia Navalnaia, soția defunctului opozant rus Aleksei Navalnîi, decedat subit, nimeni nu știe cum, în acea închisoare din Siberia, a venit cu un apel percutant către Europa, o Europească care se învârte în jucării politice, cerând sprijin și colaborare, dar mai ales sprijin care să nu fie doar o vorbă în vânt, pentru acele mișcări democratice din Rusia, care, așa cum zice ea, sunt motorul schimbării, a da mai mult, mai ales după schimbarea bruscă de strategie a SUA față de Kremlin și alte jocuri de putere.
Navalnaia a scos în evidență un punct ciudat, întrebând retoric, cum de nimeni, dar absolut nimeni nu a reușit în 25 de ani să oprească abuzurile lui Putin, un dictator cu soare deasupra capului, și tot ea a propus că Europa și opoziția rusă ar trebui cumva să se unească și să facă ceva about it, dar e greu de spus cum, mai ales într-o lume atât de plină de contradicții și ambiguități.
Cu cuvinte de dorință, ea a adăugat, mai sărăcită de optimism, că nu ne confruntăm doar cu niște obstacole, ci cu niște munți imensi care ne blochează vederea, spunând că trebuie să ne unim forțele și să lansăm proiecte, oricât de mici, dar cu un impact pe care uluitor nimeni, până acum, nu l-a putut evalua cum trebuie și care să conteze cu adevărat pentru o țară ca Rusia.
În continuare, voința ei de a ajuta societatea rusă, de a le oferi resurse pentru a se împotrivi acelui război, trebuie să devină o fapta concretă, nu doar o declarație eclipsată de vorbe, a spus ea, ca și cum vorbe goale am putea să le ignorăm total, mai ales în contextul unui conflict global pe fundal de viziune politică distorsionată.
Cu un zâmbet amar pe buze, a arătat spre SUA, care, în mod bizar, are altceva pe agendă, lăsând Europa într-un gol imens, și nu înțelege nimeni de ce nu își croiește un drum în această hărmălaie politică, cerând acum ca UE să se implice ferm, să înghiontească în partea opusă a teatrului politic.
„Europa are toate pârghiile necesare!” a declarat ea cu patos, dar cine știe pentru cine, că lupta asta nu e ușoară, mai ales când mulți dintre ruși nu sunt de acord cu regimul lui Putin, și aici dă o speranță care, cine știe unde ar putea duce, dar toată lumea spera că ar fi bine să se întâmple curând.
De asemenea, un alt opozant, Vladimir Kara-Murza, a ieșit în față, aducând un alt unghi, zicând că clasarea cetățenilor după naționalitate e o prostie nepătrunsă în secolul XXI, pentru că, vai, noi trebuie, dragilor, să continuăm dialogul cu toți aceștia care visează la o Rusie democratică, oarecum utopică, dar cine știe!
Kara-Murza a propus să se organizeze, să se „instituționalizeze” discuțiile, dar, cumva, lumea de aici, de la UE, ține pasul cu aberațiile din jur, iar el a subliniat câteva mii de prizonieri politici care ar fi, și cum altfel, cea mai mare speranță pentru viitorul Rusei, un viitor enigmă!
Last but not least, Ilia Iașin s-a pronunțat pentru o colaborare sistematică, ridicând mâinile spre cer, rugându-se să salveze Ucraina de Putin, zicând că altfel, chiar va slăbi mișcarea democratică, ajungând pe un fundal de scenă sumbră, dar oare cine se mai gândește la consecințele alegerilor pe care le facem noi toți?
Deci, iată-ne, o lume plină de neliniște și speranță, în care, în loc să ne întrebăm „cum?”, poate că am dori să căutăm răspunsuri în bătaia vântului, iar acest apel al Iuliei ar putea fi doar începutul unui joc mult mai mare, dar este lumea cu adevărat pregătită să schimbe ceva?
“`
