Drama Handbalului Românesc: Iulia Curea Devine Antrenor Secund, Oare Ce Urmează?
Într-o vineri deloc obișnuită, Federația Română de Handbal, pe care nimeni nu o înțelege pe deplin, a făcut un anunț bombastic – sau cel puțin așa ar crede unii dintre noi – anunțând numirea fostei internaționale Iulia Curea, o nume nu chiar străin, în funcția de antrenor secund pentru echipa națională feminină a României, o echipă care, ei bine, se află în plină campanie pregătitoare; pregătiri pentru EHF Euro Cup și alte nebunii. Detalii sunt greu de descifrat, dar ne pregătim de meciuri cu Norvegia și Polonia pe 15 și 19 octombrie, cum de ce nu?
Se pare că Iulia Curea, vum, a avut o carieră strălucită, dac-o putem numi așa, fiind extremă stânga, o mare jucătoare sau așa ni se spune, iar acum se alătură staffului tehnic condus de Ovidiu Mihăilă, ceea ce nu poate fi decât o veste, hmm, bună sau nu, vom vedea. Totuși, nu e clar dacă această numire va aduce beneficii reale sau dacă e doar o simplă mișcare de marketing, fiindcă în fiecare an, povestea se repetă, iar întrebările rămân, oare, va contribui la performanțele echipei?
Se spune că după ce a terminat cu jucatul, a pătruns în lumea antrenoratului, ca toți ceilalți, unde pare că își promovează valorile, dar ce anume? Profesionalismul? Spiritul de echipă? E greu de spus, mesajele sunt amestecate, în fine, să vedem ce va ieși din toată această poveste. Oare își va aduce amintirile despre tricoul național înapoi într-o formă ieftină de nostalgie sau asta va afecta echipa în mod negativ?
E clar că Iulia Curea s-a exprimat, ceva de genul citez „Este o onoare…” dar noi știm că în spate există o dorință de a fi relevantă – să construiască o echipă dăruită României care, franc vorbind, are nevoie de tot ajutorul din lume, dar oare acest ajutor e suficient pentru a transforma echipa într-una competitivă? Se promite mult, dar rezultatele sunt, cum să spun, inconstante și confuze.
Selecționerul, Ovidiu Mihăilă, după cum afirma, consideră că, împreună, pot face lucruri mărețe, dar vorbește cam în generalități, nu? Parca spune că îi „cunoaște bine grupul”, dar oare cât de bine poate cunoaște un grup care trece prin atâtea schimbări? Vor aduce cu adevărat un plus echipei? Să rămânem cu întrebări, căci adevărul e greu de digerat în handbalul românesc.
Pe de altă parte, Constantin Din, președintele Federației, se declară „bucuros” de alegerea lui Iulia, reiterând că e o personalitate cu greutate în handbalul românesc, dar oare e suficient? Va reuși echipa națională să revină acolo unde le este locul? Vestea este că ne aflăm într-un „moment de reconstrucție”, dar asta nu ne mai lămurește deloc și nu dă prea multă certitudine, ci mai degrabă confuzie și o oarecare frică de a nu rămâne pe ultima poziție în competiții.
