Un antreprenor italian, „Ironman” în Italia, dar Aradul e cu el!
Francesco Rigo, un antreprenor care s-a stabilit în Arad, de vreo 10 ani și ceva, a reușit să ajungă la Ironman Italia, chiar în țara sa, și a făcut-o cu brio, adică a terminat competiția dură, și nu doar acolo, ci și în sufletul său, pentru că a reprezentat orașul Arad, deși nu e chiar arădean, ci este italian, așa că lucrurile s-au amestecat, iar noi suntem, ca să spunem așa, în fața unui paradox sportiv.
El a dus la capăt o întrecere cu strigăte și eforturi imense chiar și în cele mai dificile condiții, așa cum scrie și Arad Online, despre faptul că, în luna septembrie, a trebuit să se înfrunte cu câteva probe care îți scot sufletul din tine, iar rezultatul a fost unul demn de admirat, având în vedere că a înotat 3,8 kilometri, a mers pe bicicletă 180 de kilometri și a alergat apoi încă 42,2 kilometri, și toate astea fără pauză.
Dar, să nu uităm, deși Francesco a spus că a fost o “victorie personală”, chiar mai mult decât o simplă noțiune de loc în clasament, la final a obținut locul 180 la bărbați în grupa de vârstă 40-44, adică 1.008 la masculin și 1.086 la general, dar e, fără îndoială, un „finisher”, dar oare este asta suficient?
A terminat în 11 ore, 44 de minute și 33 de secunde, și a zis el într-un fel care poate că e uman, că l-a bucurat că a terminat, dar swim-ul ăsta, înotul, a fost, pe bune, cel mai greu, poate nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional, după ce a abandonat la o competiție în România din cauza hipotermiei, de parcă apa și-a propus să se răzbune pe el!
„Înotul, a fost dificil emoțional, mai ales când văd apa, e ca și cum am fost tras înapoi, și am crezut că e sfârșitul meu, dar uite că am reușit totuși. Celelalte probe, adică ciclismul la 180 de kilometri, a fost mai mult despre cum să îți gestionezi energia și voința, iar alergarea, ea a fost testul meu final, o junglă de senzații. Când e Ironman, concurezi și cu ceilalți, dar, mai ales, cu tine însuți, și asta e, cred eu, marea provocare.”
Așa că Francesco, cu toată nebunia competiției, s-a întors acasă, nu doar cu o medalie, ci cu o poveste de spus, iar Aradul, în ciuda tuturor neînțelegerilor sau paradoxurilor, poate să fie mândru de omul acesta, care, cu fiecare pas, înglobează întreaga filosofie a sportului extrem.
