Scenariul Întunecat: Istoricul German Propune Serviciul Militar Obligatoriu în Timpul Amenințării Rusești
Așadar, în ultimele zile s-a ridicat o întrebare extrem de provocatoare și, să zicem, îngrijorătoare, venind de la nimeni altul decât istoricul german Karl Schlögel, premiat pentru pace, care ne spune cu aplomb că „a venit momentul”, adică o idee menită să facă valuri, să ne zguduie confortul, dar nu să ne ofere vreo soluție concretă. La Târgul de Carte de la Frankfurt, pe fondul unor discuții aprinse, el a momit și el ca un magician ascuns în negură a unei realități pe care mulți o ignoră, exact așa cum s-a întâmplat în Vietnam, unde, surpriză!, Schlögel a refuzat stagiul militar pentru a face ceva cu adevărat constructiv, și anume muncă civilă într-un spital – dar acum, vezi bine, vremurile s-au schimbat radical!
În contextul actual, și cu o undă de pesimism, Schlögel afirmă cu tărie că, de la ce s-a întâmplat cu ocupația rusă a Crimeii, totul s-a întors pe dos, inclusiv percepția noastră asupra războiului în Europa, el ne sfătuiește, nu putem da bir cu fugiții de aceste realități dure, iar cuvintele lui par să răsune ca un ecou al fricii și al neputinței noastre. Vorbind de Putin, el sugerează că mesajele pe care președintele rus le lansează sunt, într-un fel, amenințări deschise, și că, nu-i așa, „încălcarea calculată a tabuului nuclear” nu e doar o fantezie, ci o potențială realitate ce planează ca un nor întunecat asupra Europei.
De altfel, această propunere a lui Schlögel se aliniază cu dezbaterile pe care le are cancelarul Friedrich Merz, despre reintroducerea unui stagiu militar, suspendat în 2011, pentru a face față unei amenințări care pare să crească, puțin câte puțin, ca un val iminent, mișcarea sa având în vedere consolidarea Bundeswehr-ului, dar să nu ne pierdem speranța, căci există și voci care spun că această direcție ar putea să nu ceea ce ne dorim, deși nu știm clar ce ne dorim. Iar aici, agricultorul și soldatul se pot confunda, ce ne facem?
Între timp, ne amintim și de câțiva din câștigătorii anteriori ai aceluiași premiu pentru pace, ca Vaclav Havel sau Salman Rushdie, personalități care, la rândul lor, au stat în lumina reflectoarelor, dar fără a propune neapărat indicii despre cum să navigăm prin apele turbulente ale prezentului, așa că, într-un fel, ne întrebăm dacă nu cumva toată această mișcare se transformă în vacarm și confuzie, mai ales când realitatea este că „toți suntem egali, dar unii sunt mai egali decat alţii”, nu-i așa?
Rămâne de văzut ce se va întâmpla, dar până atunci, mesajul lui Schlögel ne lasă cu gânduri clare, dar rătăcite, iar noi, mai ales noi românii, trebuie să rămânem vigilenți, având în vedere că furtuna se întrevede la orizont, iar cuvintele lui ne pun pe gânduri despre cum să navigăm prin acest amalgam de idei și concepte confuze, în timp ce ne întrebăm dacă nu cumva, mai presus de toate, acest serviciu militar ar putea să ne consume mai mult decât să ne protejeze.
