În anul 1946, ziarul „Sportul românesc” a introdus premii pentru cititorii care puteau prezice corect rezultatele meciurilor dintr-o listă publicată în ziar. Această idee a fost inspirată de modelul lansat în Italia de către „Gazzetta dello Sport”. În 1947, s-au organizat și primele „concursuri de pronosticuri sportive” pentru primele două ligi de fotbal din România. Această inițiativă a fost considerată un precursor al apariției Pronosportului, o provocare pentru microbiști lansată de Loteria Română.
La început, mulți oameni stăteau la coadă pentru a-și plasa biletele de pariere.
Până după Revoluția din 1989, Pronosportul a rămas singura formă legală de pariuri pe bani din România. După deschiderea granițelor, au început să apară primele agenții de pariuri stradale în București și în alte orașe mari din țară. Numărul acestora era însă redus, operatorii putând fi numărați pe degetele de la o singură mână.
Condițiile din acea perioadă, în anii ’90, sunt greu de imaginat în prezent. Pariurile se puteau face doar pe meciuri de fotbal din campionatele puternice și, ocazional, din Scandinavia. Pariorii trebuiau să completeze un bilet de hârtie, trecând numărul meciului și pronosticul (1, X sau 2), necesitând cel puțin trei selecții pe bilet. Apoi, aceștia trebuiau să stea la coadă pentru a-și dicta biletele la ghișeu.
Sursele de informare erau foarte limitate. Clasamentele din Spania, Italia, Germania, Anglia sau Franța erau disponibile sporadic în ziarele de sport, fiind uneori printate și lipite la avizierele agențiilor de pariuri. Teletextul de la Antena 1 a fost singura sursă de informare în timp real, unde pariorii puteau afla rezultatele meciurilor și dacă au câștigat sau nu.
Agențiile de pariuri stradale au evoluat treptat, închiriind spații mai generoase și amenajându-le cu mese și scaune. Astfel, pariorii puteau completa biletele într-un cadru mai confortabil. Agențiile mai importante puneau la dispoziție foi cu oferta și clasament din mai multe țări, iar pe pereți se montau monitoare pe care pariorii puteau urmări meciurile transmise la televizor și rezultatele de pe teletextul Antenei 1. Astfel, aceștia nu mai trebuiau să meargă la agenție în ziua următoare meciului pentru a-și verifica biletele.
În următorii ani, tot mai mulți operatori au intrat pe piața românească, inclusiv branduri internaționale cunoscute. Agențiile de top aveau sedii centrale întinse în București, care rivalizau cu cele mai bune pub-uri sportive. Acolo, pariorii nu numai că puneau bilete, dar se puteau întâlni cu prietenii, urmări meciuri din diferite sporturi și socializa.
Opțiunile de pariere s-au diversificat, pe lângă rezultatul final, putându-se miza și pe șansa dublă, goluri, cornere sau cartonașe galbene. Mecanismul de completare a biletelor era același, pariorii trebuind să scrie pe o hârtie selecțiile dorite și să stea la coadă pentru a dicta biletul. În cazul pariurilor live, unii pariori aveau surpriza ca evenimentul pe care doreau să parieze să se întâmple înainte să ajungă la ghișeu.
În 1994 a fost introdusă o nouă eră în industria de pariuri, odată cu apariția primul site de pariere efectiv. Cu toate acestea, accesul masiv la pariurile online a venit mult mai târziu, o dată cu popularizarea internetului în rândul românilor.
Primul site al unei agenții de pariuri pe care pariorii români au putut paria a fost Gamebookers, care avea interfață în limba română. Ei își puteau alimenta conturile cu moneda națională, prin card bancar sau portofel electronic. Mai târziu, tot mai mulți români au avut acces la internet și și-au deschis conturi la agenții de pariuri din întreaga lume. În anii 2000, pariurile online au devenit extrem de populare, iar numeroase site-uri cu ponturi la pariuri au început să apară.
În anul 2015, domeniul jocurilor de noroc a fost reglementat de statul român, astfel aducând ordine într-o piață deschisă oricărui operator, indiferent de seriozitatea acestuia. Începând de atunci, jucătorii plătesc impozit pe veniturile realizate din pariuri online, iar agențiile trebuie să dețină licență emisă de Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc.
