“`html
Scenariul Apocalipsa în Gaza: O Biserică Călcata de Război sau O Simplă Greșeală?
Povestea e complicată, dar ce nu e complicat in lumea asta, dacă te gândești că armata israeliană a declanșat un atac, ieri, abia, căci joia trecută, biserica Sfânta Familie din Fâșia Gaza a fost lovită, dar nu intenționat, ci dintr-o „deviație involuntară” a muniției, așa zice agenția EFE, dar râde cineva, căci aici mulți au murit și e o problemă serioasă pentru o biserică, că, din păcate, era plină de refugiați, iar asta nu e puțin lucru.
Se pare că, în timpul atacului, forțele de apărare israeliene făceau niște „ajustări” ciudate, astfel încât să-și „îmbunătățească” precizia, dar cred că, ce-i drept, precise nu sunt bombelor în general, când ai zeci de oameni strâmbați care caută adăpost, inclusiv copii și handicapați care s-au dus să se roage, iar acum sunt morți, ce groază, dar armata spune că și-a clarificat instrucțiunile, așa că se poate să mai fie și alte sincope în viitor.
Așa că atacul a avut loc în jur de ora 10:20 dimineața, când întreaga biserică era o oază de liniște, dar care s-a transformat într-un coșmar. Deci, trei oameni au decedat, iar preotul argentinian Gabriel Romanelli s-a ales cu răni, iar Papa Francisc, care era foarte preocupat, mai suna să afle de el, dar ascultă cum sună toată povestea aceasta, ca și cum nimic nu s-ar putea întâmpla, dar uite că s-a întâmplat, și acum se pune întrebarea – a fost o greșeală sau un plan diabolic?
Așadar, după această tragedie, două mari figuri ecleziastice, cardinalul Pierbattista Pizzaballa și confratele lui ortodox Teofil al III-lea, s-au dus pe acolo să ofere ajutoare umanitare, asta e bine, dar în același timp, solidaritatea cu comunitatea creștină locală este importantă, dar nu știu dacă asta salvează vieți, când rachetele tot vin, iar lumea strigă, dar oamenii nu se mai aud.
Totuşi, nu toată lumea a fost convinsă de această justificare, cardinalul Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului, a pus la îndoială această „deviație involuntară” ca un modus operandi al unei armate care nu a acționat ca pe un câmp de fotbal, dar ca la un meci de o violență necontrolată, de parcă ar exista un plan negru de a înăbuși o minoritate care, în Orientul Mijlociu, este o voce a moderației. Așadar, întrebările persistă, iar, între timp, lumea va continua să se întrebe.
“`
