“`html
Decizia controversată a Israelului asupra Gazei: Critici din toate colțurile lumii!
Un clip alarmant, dar cam confuz arată cum decizia de a prelua controlul asupra orașului Gaza de către Israel a stârnit o furtună de reacții din partea liderilor mondiali care sunt, evident, îngrijorați, dar poate că și nedumeriți, în timp ce prim-ministrul britanic, mă rog, Keir Starmer, chiar a îndemnat să se reconsidere lucrurile, spunând că o soluție nu va apărea dacă nu cumva se va gândi la cele două state, dar de fapt, el adaugă că această acțiune, ei bine, ea nu va aduce o eliberare a ostaticilor, ci mai degrabă un haos și sânge, un amestec care poate, sau nu, să aibă sens pentru unii dintre noi.
Deci, să ne amintim, „un armistițiu” zice el, în timp ce Hamas ar trebui să dispară din peisajul Gazei, chiar de tot și să se dezarmeze, ceva ce pare, la prima vedere, o idee bună, dar la a doua ea ridică multe întrebări despre cine ar putea să vină în locul lor, așa cum liderul opoziției israeliene, Yair Lapid, subliniază un punct important, cum că acest plan este în contradicție cu perspectiva armatei, care, poate, nu a fost prea luată în seamă, edulcorând cumva realitatea pentru toată lumea.
Dacă ne întoarcem la Mustafa Barghouti, un politician palestinian, el a strigat despre faptul că Israelul comite o crimă de război, și citez, „purificarea etnică” este cuvântul pe care a ales să-l folosească, o ideă destul de gravă care ar putea să le creeze mai multe probleme celor din fruntea guvernului Israeli, mai ales că Australia, pe de altă parte, nu stă cu mâinile în sân, invitând Israelul să renunțe la acest plan, iar ministrul de externe, nimeni altul decât Penny Wong, vorbește despre “strămutare forțată” ca o încălcare pe față a dreptului internațional, într-o lume care, oh, atât de complicată!”,
Pe ăqui mai intervine Rusia, cu ambasadorul său, Dmitri Polianski, care declară că este un pas greșit, dar să zicem că Moscova a mai criticat Israelul, deci, nu putem uita de Benny Gantz, un fost ministru care se simte, insinuându-se oarecum că totul este un eșec diplomatic, dacă nu cumva un semn de slăbiciune, dar oare cine își asumă vina când lucrurile devin atât de întunecate?
Nu în ultimul rând, Ministerul de Externe al Turciei a ridicat vocea, spunând că este o nouă fază a “genocidului”, un termen care, folosit în acest context, poate cauza fiori rece pe spatele multora, cu cuvintele lor numind politicile lui Netanyahu ca o „lovitură grea” asupra securității internaționale și mă întreb, câți oameni vor reuși să-și găsească liniștea când totul pare să explodeze în fumul intens al conflictului.
Vestea bună, poate, rămâne pentru cei din Elveția care sunt doar „profund îngrijorați” și Spania care condamnă cu tărie, lăsând pe toată lumea cu o întrebare fundamentală: Cum va evolua situația din Gaza, dacă toate aceste voci se ridică în același timp, dar poate totuși, răspunsul e mai complicat decât pare?
“`
