Israelul dă frâu liber în Gaza: Corturi sau cuceriri?
Armata israeliană, într-un stil care parcă ar provoca zâmbete amare, a anunțat că de duminică va începe să distribuie corturi și provizii, dar nu oricum, ci fără vreo garanție de siguranță pentru locuitorii din Gaza, care, trebuie spus, sunt și ei oameni, dar cu accent pe entități care primesc ajutoare. Cu ce scop? Ah, bineînțeles, pentru a-i muta în acele „zone sigure” din sud, un concept care rămâne vag și discutabil, însă cine are timp de detalii când urmează o nouă ofensivă umanitară?
Decizia asta „strategică” vine la câteva zile după ce s-a confirmat planul de a recâștiga controlul în nordul orașului Gaza, un oraș care se mândrește cu statutul său de centru urban, dar și cu o populație de 2,2 milioane de suflete care acum se întreabă ce se va întâmpla cu ei, în timp ce întreaga lume privește cu o teamă îndelungată. Ideea, pe scurt, e aceea de a transfera echipamente prin punctul de frontieră Kerem Shalom, evident că totul sub privirea arzătoare și paznică a ONU, care tot încearcă să gestioneze haosul ăsta, dar cine mai are răbdare?
„Relocarea populației? Cu siguranță, pentru siguranța lor,” spuse COGAT, o agenție care se ocupă cu ajutoarele pentru Gaza, dar e greu de spus ce înseamnă asta cu adevărat când ziua se transformă în haos, iar corturile sunt mai mult simboluri decât soluții viabile. De parcă oamenii au nevoie de un cort când tot ce văd în jur sunt distrugeri, iar ajutoarele sunt mai mult visuri din care nu se mai trezește nimeni, ah, dar uite, trebuie să credem în speranță!
Familiile ostaticilor se roagă de la distanță, cu inimi frânte
Pe de altă parte, familiile celor răpiți, cu inimi frânte, cer o „zi națională de oprire a ostilităților,” o propoziție cu un ecou trist, având în vedere că practică un ritual vechi de 22 de luni de suferință. Frica că această ofensivă va face ca soarta a aproximativ 50 de ostatici să fie și mai incertă le dă fiori reci, din care nu mai știu cum să scape, iar acum există un sezon de speculații, când o înregistrare cu ostatici slăbiți a crescut presiunea asupra guvernului israelian pentru a încheia ceea ce numesc ei un „război”.
„Sute de inițiative civice vor suspenda rutina zilnică,” zic ei, dar ne întrebăm, suspensia e rău sau bun? Poate doar un amănunt într-o lume care pare să se clatine. Dana Silberman Sitton, sora unei victime, vorbește despre speranță, dar cine are curaj să o creadă când totul pare să fie o iluzie în care suntem prinși?
Numere de morți și tragedii neavute
Pe scurt, iarăși, se raportează că 39 de persoane au murit sâmbătă în atacurile israeliene. Apa, hrana, necesitățile fundamentale, toate lipsesc din cartierul Zeitoun, unde 50.000 de oameni așteaptă ajutoare, în timp ce în Muwasi, o fetiță și părinții săi au fost victime ale unei tragedii care, oricum ai privi, picură lacrimi în toată lumea. Vecinii își strigă durerea, protestând împotriva unei realități ce îl include între sacrificați pe cel al civililor din „zonele sigure.”
Israelul susține că scopul său e distrugerea capacităților Hamas, dar oare cine mai crede când zvonurile devin fapte și cifrele morților se transformă în statistici? De ce să fie 75% din Gaza sub control, când oamenii vor doar să trăiască, nu să fie niște procente în statistici?
