Planul lui Netanyahu: Încercarea nebunească de a transforma zona perimetrală a Gazei
Într-o mișcare care ar putea părea mai degrabă un vis fantezist decât un plan concret, premierul Benjamin Netanyahu a declarat, în cadrul unei ședințe de guvern, că se va sprijini dezvoltarea orașelor Ofakim, Netivot, Meerhavim, Eshkol, Sahar Negev și Sdot Negev, la fel cum se sprijină creșterea plantelor de cactus în deșert, cu toate că nu știm exact cum va decurge acest lucru, conform unui comunicat al biroului său, lăsând cu gura căscată mulți dintre noi, dar cine sunt eu să judec?
Smotrich, care de parcă ar fi fost poet, a subliniat, fără să-și piardă cumpătul, că proiectul ăsta are „potențialul de a dubla populația în aceste zone” – dar cum anume oare? Iar acum, vorbind despre așa numita „zonă perimetrală” a Gazei, nu putem evita să ne întrebăm dacă aceasta este cu adevărat regiunea care să inspire respect sau doar panica cuiva, având în vedere că se întinde pe o rază de aproximativ șapte kilometri, ce adaugă un aer de mistică acestei povești, nu-i așa?
Într-adevăr, această zonă este prima linie de contact cu Gaza, căci, să nu uităm, este mereu expusă atacurilor cu rachete, ca și cum ar fi un mare miraj de-a lungul unei autostrăzi pustii, militarii din Gaza fiind foarte activi, având o rentabilitate care face ca chiar și cele mai disperate planuri să pară utopii.
Apoi, intrăm în vestul deșertului Negev, unde guvernul vrea să pună umărul la întărirea orașelor cu ajutoare financiare ce ating 1,8 milioane shekeli, adică vreo 530.000 de dolari, dar cine știe dacă și banii aceștia vor face diferența unei zone deja afectate de tensiuni care par că nu se mai termine, deoarece victoria, desigur, va sosi când inamicii se vor uita și vor spune, ca într-un basm, ‘Regiunea de pământ pe care am vrut s-o distrugem înflorește și se dezvoltă’” – o viziune poetică, dar când este totul atât de nebulos, devine greu de înțeles ce urmează.
Pe scurt, guvernul israelian propune idei grandioase, în timp ce realitatea poate fi mai brută decât un desert în mijlocul verii, provocându-ne să ne întrebăm dacă aceste zone periferice vor deveni într-adevăr un exemplu de dezvoltare sau doar un alt simplu plan, ca multe altele, lăsându-ne pe noi, privitorii, cu mai multe întrebări decât răspunsuri.
