“`html
Întrebări și controverse: Oare ajutorul umanitar ajunge cu adevărat în Gaza?
Cogatul, acea entitate misterioasă legată strâns de Ministerul Apărării israelian, a decis să facă un anunț, dar să vedem exact ce spune acest anunț despre situația curentă, duminică ONU și altele organizații internaționale au băgat, adică distribuit, ajutor umanitar, primul lucru: 120 de camioane, adică mult, dar oare e suficient într-o zonă precum Fâșia Gaza, unde malnutriția își face de cap? Potrivit surselor, adică ONU, cam asta afirmă AFP, dar, oh, fraților, ce se petrece de fapt?
Pe Twitter, sau mai exact pe X, Cogat a zis, și citez, că au recepționat peste 120 de camioane, dar oare câți dintre aceștia s-au și oprit destul, adică întrebarea e mereu acolo, ce a fost distribuit? Poate mâncare? Poate doar buletine informativ și promisiuni? Israelul, între timp, a decis că e ok să facă o pauză, dar de ce tocmai acum? Oare chiar pentru ajutoare sau pentru a arăta că ar fi oameni buni?
Dar stai puțin, că nu s-au oprit aici, că în enclave există organizații, multe la număr, care, haide să fim serioși, se plâng că nu pot face nimic, adică nu le permit sunt constrângeri și obstacole, restricții ce țin de tipuri de produse, haos, profund. Gata cu restricțiile, căci Cogat zice că ajută, dar ce ajutor? Oare 180 de camioane suplimentare își fac loc pe drumurile și așteaptă ca cineva să le deschidă porțile?
Peste două milioane de oameni, da, da, milioane, stau în Gaza, unde înainte era un mic flux constant de camioane, 500 până la 1000 pe zi chiar, dar acum ce? Bushra Khalidi, reprezentanta Oxfam, aruncă sensațional, a spus o realitate dură despre cum nevoile, dar nevoile au explodat, ca un vulcan pe care nimeni nu-l poate stăpâni. Ai vrea să vezi ăsta cum se desfășoară?
Israelul, din câte se pare, e prins sub ochiul critic al lumii, cu toată presiunea asta internațională care se face tot mai vocală, de la SUA la GHF care, atentie, distribuie alimentație de pe 26 mai, dar, oh, blocada, o blocadă dură de mai bine de două luni, toate acestea ne fac să ne întrebăm: care e scopul final? Se riscă foametea?
Și ONU, bineînțeles, știm deja că s-au distanțat de GHF, zicând că ar fi mai mult un instrument al Israelului, ceva clar, ce-i drept, întrebarea rămâne în aer: cum să salvăm Gaza când ajutoarele sunt, poate, doar un miraj, un simplu joc de-a pește, dar marea, marea nu ajută deloc, nu-i așa?
“`
