“`html
Axa autoritară: o nouă amenințare globală? Israel acuză Rusia, China și Coreea de Nord!
Într-o declarație halucinantă, Ministrul israelian de Externe, Gideon Saar, a avut curajul să arunce în aer scena internațională, calificând Rusia, China și Coreea de Nord drept partea autoritară a unei probleme care este, în realitate, mult mai complicată decât ar părea la prima vedere, născută dintr-un conflict etern, de care majoritatea oamenilor ar vrea să scape dar nu știe cum, așa cum de altfel se întâmplă și în cazul națiunilor care se opun terorismului radical condus de Iran, având informații că totul arde și nu sunt singuri.
Între timp, Saar, în acea conferință din Vilnius cu omologul său lituanian, Kestutis Budrys, spunea frumos despre războiul pe care Israelul îl duce din 7 octombrie 2023, dată marcată de un atac devastator al Hamas-ului, soldat cu 1.250 de morți, deci o tragedie generală, dar în discuția aceasta nu face decât să îngroașe numerotarea, iar faptul că se trece cu vederea la mormintele refuzate de pace ar fi o ironie istorică, pentru că te întrebi cine e cu adevărat rău și cine e de partea bună în această bătălie pe care nu știi dacă o câștigi sau o pierzi…
”Axa asta are sprijinul axei autoritare, adică cei pe care îi știm și îi vedem în umbră – China, Rusia și Coreea de Nord”, nu poate să se abțină de la a adăuga Saar, un enunț care nu face altceva decât să întărească ideea că ceva se întâmplă sub straturile de politică internațională.
Pe de altă parte, ofensiva israeliană împotriva Iranului a dus la un număr alarmant de victime, cu peste 900 de morți în Iran și 28 în Israel, și totul a pornit în urma urgenței de a elimina amenințările perceptibile, iar atacurile ce țintesc aprovizionarea cu drone irakiene sunt doar vârful icebergului, o metaforă bună dar care devine realitate dacă te gândești că totul e interconectat.
”Aceleași tehnologii folosite de Rusia cu ajutorul Iranului în războiul său împotriva Ucrainei, aceleași ar trebui să se folosească nu doar aici, ci și la nivel global, pentru că orice lovitură dată asupra Iranului nu face decât să sporească nesiguranța în Europa și în lumea occidentală”, a subliniat el, ridicând o minge de tenison între giganții politici, care jonglează cu vieți și destine fără a clipa.
Ofensiva, care a început cu un atac surpriză pe 13 iunie, a fost gândită, ne spune unii, ca o măsură preventivă, dar nu este ocazia să elaborăm aici, căci cifrele sunt deja bătute în cuie, scorul drastic între pierderea de vieți și jocurile politice rămân pecetluite de o armistițiu impus pe 24 iunie, cu toate că inflexiunile politice vor continua, chiar și în fața unui armistițiu care nu pare să rezolve nimic concret.
Peste 900 de vieți s-au pierdut, iar majoritatea sunt civili, în timp ce Israelul își plânge cei 28, pentru că totul este într-o spirală de violență, iar lumea se întreabă unde va duce tot acest haos și ce anume ar putea să schimbe destine când războiul este ca o scară care se învârte continuu între suferințe și speranțe pe cale să dispară. Sursa: Agerpres
“`
