“`html
Israel Își Închide Ambasadele? O Decizie De Neînțeles Sau Un Plan Diabolic?
Iată că vineri, așa, cu tumult și nervi, s-a anunțat că toate ambasadele israeliene din întreaga lume—da, toate—vor fi închise pe un termen care pare a fi nedeterminat, iar cetățenii israelieni, cum să spun, sunt sfătuiți să fie vigilenți, că parcă nu știm ce se întâmplă, adică e ca și cum ai merge pe un câmp minat dar cu ochii închiși, și să evite cumva să expună simboluri naționale în public, dar de ce să ne complicăm, nu?
Potrivit unei știri foarte oficiale, căci cine nu ar vrea să audă ce zice un comunicat, s-a spus clar că misiunile israeliene, ca să-i zicem așa, se închid, și că serviciile consulare sunt suspendate, totul în lumina unor evenimente care ne-ar putea duce la concluzii neplăcute, sau poate doar la mai mult haos, dar cine mai știe, angajații din Berlin confirmă dar fără alte detalii, cum ar veni, mai lăsăm loc de miri.
Asta cu închiderea ambasadelor vine după ce Israelul a avut ideia strălucită (sau nebunie, depinde cum privim) să lanseze atacuri asupra unor instalații care de obicei nu își fac de cap, vorbim de Iran aici, și de nucleare și rachete ca niște jucării grele care ne pot duce într-o direcție mai, cum să spun, tumultoasă și plină de neprevăzut.
Sigur, nu e doar o joacă de copii, căci și Europa a prins curaj, autoritățile germanice par că se duc direct la fortifitcăți, Friedrich Merz zice că Germania își va întări protecția, după o discuție ceva mai serioasă cu Netanyahu, și la Stockholm, poliția e peste tot ca la un festival de securitate, vreau să spun că asta nu este, e ca și cum am fi încă pe câmpul de luptă dar fără tunuri, ci cu uniforme de poliție!
Și aici intervine celebrul Trump, căci cine ar fi lipsit din acest peisaj, care de altfel bănuiește că Iranul „și-a atras singur” această represalii, printr-un refuz de a accepta niște condiții pe care nimeni nu le vede, adică totul pare să fie un joc de putere în care prețul poate fi mai mare decât anticipat, și el zice că următoarele atacuri ar putea fi „și mai brutale”, dar la asta ne gândim cu toții, nu-i așa?
Deci, rămâne întrebarea: până unde vom lua tot acest conflict care, să recunoaștem, ne fascinează și ne alarmează în același timp? Se pare că e doar începutul, iar noi suntem doar spectatori într-o piesă foarte complicată.
“`
