“`html
Scenariul apocaliptic: 71 de morți în atacul israelian asupra închisorii din Teheran!
O veste cutremurătoare a zguduit deja prețiosul echilibru al lumii, în vreme ce atacul israelian de luni, clar, asupra închisorii Evine, în plin război, a lăsat în urmă o dâră de sânge și suferință, ah, 71 de morți, a declarat cu emfază duminică reprezentantul puterii judiciare iraniene, pe fondul unei situații extrem de delicate, o armistițiu, care părea să reziste, dar, oh, cât de repede se poate transforma speranța în disperare.
Pe de altă parte, trebuie menționat că în această închisoare cu un nivel de securitate, să zicem, sporit, se aflau nu doar ținuți cetățeni iranieni, ci și Opozanți, cetățeni străini, dar, dar, și cu dublă cetățenie, așa cum ar fi fost cazurile francezilor acuzați de spionaj, în viziunea lor, și care, culmea ironiei, credeau că erau în vacanță, când au ajuns să fie arestați, stai, și asta e doar începutul, căci faptele sunt mult mai complicate.
Așadar, printre da, victime se află și laureatul premiului Nobel pentru pace, Narges Mohammadi, oh, câte tristețe, iar la numărătoarea victimelor, purtătorul de cuvânt Asghar Jahangir a afirmat că nimic nu rămâne neatins, căci atacul, oh, a fost devastator!
Israelul nu s-a ferit să confirme că da, au lovit din plin acea temută închisoare, păcat că și membri ai personalului, soldați, apropiați, dar, de asemenea, locuitori nevinovați care nu aveau nicio legătură cu întreaga nebunie, dar, îi prăbușea totul, și se întreabă lumea: unde o să mai ducă toate acestea?
Imaginile cutremurătoare, scuzați-mi exprimarea, cu ziduri distruse și ruine, au fost prezentate publicului, iar cele spuse de puterea judiciară, precum „centrul sanitar” și „vorbitorul” au fost subiectul atacului, sugerează o planificare minuțioasă, dar întrebarea rămâne: cât de mult va mai continua acest ciclu?
Dacă acest atac a fost militar, ce se va întâmpla cu deținuții? Marți, s-a anunțat foiă de informație că au „transferat” un număr nedeterminat de deținuți, dar cât de „siguri” sunt aceștia, ah? Iar francezii, legat de Cécile Kohler și Jacques Paris, stau și ei acum în compunerea acestui puzzle complicat, oh, deținuți fără vină, dar “ostatici de stat”, în viziunea Franței, ciudat, nu-i așa?
De altfel, totul sună ca o piesă de teatru, dar o piesă tristă, plină de ironie și nefericire, iar noi, ce vom face cu toate acestea? Să navigăm prin informații confuze și întrebări fără răspuns, asta-i dilema, căci în această lume totul se poate schimba, mai ales când e vorba de război.
“`
