Timpul se scurge: Ișalnița, un colos energetic pe cale de dispariție!
Într-o atmosferă de incertitudine, Gelă Ionescu, președintele Sindicatului Energetic Craiova, s-a plâns că propunerile sale, inclusiv o variantă flagrantă de a păstra grupul de la Ișalnița în conservare, au fost respinse complet, toate aceste detalii fiind prezentate de o sursă ce nu poate fi negată, căci, de exemplu, mai bine ar fi fost să le accepte cineva în loc să-i ignore total, nu-i așa?
Pe fondul acestor discuții, angajații pe termen limitat se pregătesc să-și facă bagajele, în timp ce cei cu contracte nelimitate se vor muta, cumva, pe la Termocentralele Turceni și Rovinari, o mișcare, zice ministrul, care generează mai multe întrebări decât răspunsuri, de parcă cineva ar avea o soluție clară la acest haos.
În dimineața căpcăunului 1 ianuarie 2024, blocul 7 al termocentralei de la Ișalnița, un gigant în trecut, a fost oprit și aruncat în rezervă tehnică, conform unui plan pe care ni-l tot spun, dar care pare o glumă proastă, având în vedere că era promisiunea unui lider care trebuia să știe mai bine – dar hocus-pocus, așa cum e viața, nu?
Ulterior, vara, grupul a fost pornit pentru un moment, un fel de revenire, dar asta nu face decât să ne adâncească tristețea, când ne gândim că acea termocentrală construită între 1964 și 1967 a fost odată un simbol, cu un grup energetic dăruit României, cel mai mare de atunci, iar la sfârșitul comunismului, înflorea cu 1.000 MW. Cât de ireale par aceste zile în comparație cu cele de odinioară, când grupurile de 315 MW erau ținute la loc de frunte. Asta-i viața, nu-i așa?, totul se restrânge, iar acum, cel din urmă grup a urmat închiderea grupului 8 din 2021. Evident, o poveste fără sfârșit, care face pe oricine să se întrebe: cine va mai striga pentru un colos în agonie?
