“`html
Criza Căldurii: Birouri și Bănci închise pe Fundalul Temperaturi de Peste 50 de Grade!
Într-o mișcare ciudată, dar cumva previzibilă,15 dintre cele 31 de provincii ale unui Iran înfierbântat, unde Isfahan, Khorasanul de Nord și de Sud, Yazd și câteva altele au decis că e mai bine să închidă tot, inclusiv instituții guvernamentale dar și activitățile unităților de învățământ bancă, oare în ce lume trăim, deci nu este evident că dacă temperatura atinge limite absurde, e mai bine să stăm acasă, să ne bucurăm de cald și mai cald, că doar cine ar vrea să iasă dintr-un aer condiționat?!
Acum, cu temperaturi ce depășesc necruțător 40 de grade Celsius, iar în unele orașe sudice chiar 50, cine se aștepta la altceva decât la o căldură toridă care te face să te întrebi dacă nu cumva ai fost teleportat într-un cuptor, așa că un alt val de cereri de energie electrică explodează poate nu e o surpriză, utilizarea aerului condiționat pe scară largă pare a fi o alegere mai mult decât necesară în această situație, dar autoritățile, știind că nu este deloc sustenabil, au ales să închidă birouri, bănci, instituții, și să ne roage pe toți să economisim apă și electricitate, când de fapt ne căutăm doar o rază de speranță în această arșiță insuportabilă!
Miercuri a fost a patra zi când tot felul de activități s-au suspendat, și cumva Teheranul, bineînțeles că nu scapă de această nebunie, în zilele de 23 iulie și 6 august, o coincidență sau o strategie?
Uzina de energie a Iranului produce vreo 62.000 de megawați în orele de vârf, dar ei au nevoie de peste 80.000 de megawați pentru a ține pasul cu cererea, astfel în fața acestui deficit energetic, ce se întâmplă în casele noastre? Teheranul și multe alte orașe sufereau deja de întreruperi de curent electric planificate la fiecare două zile, un duș rece din mijlocul verii care te face să te gândești cât de departe suntem de ceea ce numim progres.
Pe lângă toate astea, apare și criza apei, fiind al cincilea an consecutiv de secetă, iar rezervoarele sunt aproape goale, genocidul ecologic, o dramă care se repetă, iar precipitațiile scad cu o rapiditate alarmantă, deci, ce se va întâmpla cu noi, dacă 19 baraje, atât de esențiale pentru apă potabilă și agricultură, sfârșesc la mai puțin de 20% din capacitate? Oare acest lucru nu ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat?
Și cu toate că datele spun că precipitațiile au scăzut cu un colosal 41% comparativ cu anul trecut, care deja era considerat un an dezastruos, ne întrebăm, avem oare motive să fim optimisti în fața unei astfel de crize? Să sperăm că răcoarea va veni, chiar dacă abia vedem razele soarelui acum!
“`
