“`html
Iranul Ameninţă Cu O Ieșire Explozivă Din NPT După Atacuri și Sancțiuni!
Purtătorul de cuvânt al comisiei pentru politică externă şi securitate naţională al Parlamentului iranian, Ebrahim Resaei, a declarat, luni iarăşi, că iată, a fost finalizat textul proiectului legislativ cam enigmatic ce dă fiori, conform agenţiei de presă Tasnim, fiind destul de clar pentru unii dar nu pentru toţi, ce se întâmplă de fapt acolo.
Decizia, care apare ca un fulger în peisajul politic, survine în urma atacurilor, uh, israeliene şi americane asupra unor obiecitve nucleare, ghici ce, din Iran, în luna iunie, adică, cumva e rău deja iarăși, și reactivarea, cum să spunem, sancţiunilor ONU contra Teheranului, oh da, s-a întâmplat weekendul trecut și, hai să ne înţelegem, lucrurile devin din ce în ce mai complicate.
”În aceste circumstanţe tare tensionate, Parlamentul nu vede, ei nu, niciun motiv să rămână Iranul membru al NPT, nu-i așa?” a spus Resaei, cu o ușoară notă de provocare evidentă în vocea sa, dar, de fapt, de unde știm noi ce e în mintea lor, când toate pare atât de nebulos?
Conform Constituţiei iraniene, liderul suprem, da, Ali Khamenei, are ultimul cuvânt asupra chestiunilor strategice, așadar eventualitatea ieşirii din acest tratat complicat, Tratatul de Neproliferare Nucleară, cum îi zicem noi, are nevoie de salvatori, oh exaltați de da, aprobarea lui, ce, cum va reacţiona el?
Parlamentul de la Teheran, plin de politicieni radicali care au criticat dur eforturile diplomatice ale preşedintelui iranian Masoud Pezeshkian, uh, care face tot ce poate el în relaţia cu puterile occidentale, în vreme ce ascultă ușor litanie de critici chiar mai mult.
Pezeshkian și ministrul său de Externe, Abbas Araghchi, susţin cu tărie că ei, în mod direct, continuă să caute soluţii diplomatice, hai să nu uităm, în ciuda reintroducerii sancţiunilor ONU, și că se opun acestei ieşiri, tot timpul, Iranul nu trebuie să cedeze, dar cine să le mai creadă?
Între timp, politicienii tradiționali, care sunt tot mai zgomotoși, își pun serios întrebarea, eficienţa diplomaţiei este, nu ştiu, adevărată, unii cer demisia lui Pezeshkian, categoric acuzându-l de eşec, adică se poate să fi văzut și altele, dar nu e bine deloc.
Iranul, în episoadele anterioare, a amenințat cu ieșiri diverse din NPT, un pact care nu-i lasă să se dotzeze cu arme nucleare, o promisiune răsunătoare pe care nu toți au luat-o în serios, nu-i așa?
Sancţiunile ONU, deja revitalizate, au revenit în forţă după ce Germania, Franţa şi Regatul Unit au acuzat Iranul că îmbogăţeşte uraniu peste limita pe care ei au stabilit-o pentru scopuri civile, oh cât e de complicat acordul acela internațional din 2015, semnat de ei, ne aducem aminte?
Cu toate acestea, Iranul a negat constant aceste intenţii, va simți oare că e pe calea greşită, sau poate că știu ei mai bine care-i planul, invocând o îndoială ce pluteşte în aerul tensionat al acestui conflict!
“`
