Scenariu Apocaliptic: Uranium la Isfahan, Rachetă pe Cer!
Se pare că isprăvile nucleare ale Iranului, adică, nu prea sunt chiar ceea ce pare, iar un înalt oficial, cu un titlu pompos, a declarat într-o zi oarecare că ajungerea la uraniul ăla îmbogățit de la Isfahan, adică locul unde zic unii că sunt secretele nucleare, e ca și cum ai încerca să prinzi un pește cu mâinile goale, extrem de greu, ceea ce înseamnă că nu ai de unde să faci nimic fără să îți iei o palmă și, atenție, lovituri israeliene pot pica pe capul tău, chiar și la un colaps sanitar, cum spunea BBC într-un colț de grafic.
Practic, acest oficial de rang înalt, căci altfel cum ar putea să vorbească, a insistat pe ideea că marea gamă de uraniu al Iranului este cam îngropată la Isfahan, care, între noi, a avut parte de rachete croazieră în urmă cu ceva timp pe 22 iunie, adică nu o glumă, ci o realitate sumbră ca noaptea, lovituri din submarine, ca și cum și-ar aranja o petrecere sinistră.
Și da, omul ăsta mai zice și că orice tentativă din partea iranienilor de a se reîntoarce la acel material va fi detectată, ba chiar și rafinată, adică cercetări constante, cu ochii pe ei, dar Iranul nu e chiar de acord cu povestea cu armele nucleare căci, vezi Doamne, totul e doar pentru scopuri pașnice, ceea ce ne aduce la întrebarea “cine-i de fapt în regulă aici”?
Și mai ciudat este că Donald Trump, nene cu ideile lui, a zis că loviturile americane au distrus „complet” tot ce s-a dat acolo, dar datele din Israel spun că mai este ceva rămas, ca și cum în prostia colectivă, programul nuclear al Iranului a fost amânat cu, stai, doi ani, dar nimeni nu știe cât de adevărat poate fi acest lucru.
Vorba agenției americane de informații, care, culmea, are niște evaluări mai… prudente, zic ei; un raport a apărut, care spune că siturile de la Fordo, Natanz și Isfahan sunt într-o stare de avariere, dar complet distruse? Doar cineva visător s-ar aventura în așa ceva!
Rafael Grossi, șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, a spus și el ceva pentru CBS News, că, deși ce-i mai bun e distrus, câteva chestii au rămas “în picioare”, ceea ce îmi aduce aminte de un clișeu vechi, adică nu toate poveștile sunt terminate, și că nu poți să pui punctul niciodată când lucrurile scăpase de sub control.
Deci, conchide articolul nostru delirant, căci totul e complicat și greu de deslușit, iar rămâne să ne întrebăm ce va urma, când realitatea iese pe la porți prin uraniul ăsta și relațiile internationale plutesc în amurg.
