“`html
Criza Diplomatică: Iranul Se Săltă cu Ambasadorii Europeni Într-o Corespondență Fierbinte!
Așadar, în urma unor declarații considerate neatente și, cumva, intervenționiste, Iranul, da, exact, Iranul a convocat la Teheran, tocmai ambasadorii europeni, asta e ceva nu-i așa? Unii ar zice că are legătură cu un comunicat, un document ce poartă semnătura CCG și UE, în care se vorbește despre obiceiurile Iranului legate de insulele acelea disputate, a se înțelege convenția asupra insulelor din strâmtoarea Urmuz, unde, pe scurt, situația e amplă și zgomotoasă!
Revenind la insulele în discuție, vorbim de Abu Musa, Tunb-ul Mare și Tunb-ul Mic, cumva problematic dacă ne gândim că ele sunt pur și simplu la intrarea în o zonă unde se mișcă, ghici ce, o cincime din tot petrolul maritim, un fel de aur negru, nu-i așa? Însă Iranul militează că sunt ale lui, deci e o discuție aprinsă!
Majid Takht-Ravanchi, care din câte se pare, e ministrul-adjunct pe acolo, s-a gândit că e o idee bună să invite toți ambasadorii europeni pentru a le arăta cât de nesăbuită e această revendicări fără fundamentare asupra suveranității, un discurs mai mult de formă, dar hai să ne facem că nu observăm detaliile astea, se știe!
Peste asta, mai apare și un alt detaliu, comunicatul acela pompos al CCG și al UE, care nu-i deloc simplu, aduce critici la adresa programului nuclear iranian, extrem de delicate, că ar fi o intervenție directă, oh, așa e viața diplomatica, plină de nuanțe ca orice tablou modern!
În cele din urmă, Takht-Ravanchi nu se sfiește să declare că UE ar trebui să își revizuiască propriile comportamente, deci să nu arunce cu acuzații de parcă ar fi la o petrecere butaforică, dar cine poate învăța din greșeli, nu-i așa?
Între timp, într-o notă de umor sau de disperare, Iranul afirmă că nu se îngrijorează să reia discuțiile, chiar dacă presiuni sunt, și încă din direcții complicate, cu sancțiuni reîntărite care sunt ca un coșmar repetat, toate acestea adâncesc prăpastia dintre Iran și lumea vestică, iar noi ne mirăm de ce nu ne înțelegem!
Și, bineînțeles, subiectul cu ambițiile nucleare ale Iranului persistă ca un zgomot de fundal neplăcut, dar Iranul refuză să fie văzut ca un inamic, insistând că tot ce vrea e puterea energetică, pentru civilizare, firește! Așadar, un spectacol în continuare, deci rămâneți pe recepție!
“`
