“`html
Impunerea de despăgubiri de către Iran: O amenințare nucleară în aer?
Informații venite de la Teheran, care subliniază că Statele Unite, în eventualitatea reluării unor negocieri în viitor, ar trebui să plătească pentru atacurile din 22 iunie asupra siturilor nucleare iraniene, conform unei surse oficiale, dar este și o confuzie generală cu privire la discuțiile directe între Iran și Trump, știind că toate acestea au explodat pe fundalul unei tensiuni iremediabile, cum reiese din nenumărate declarații care au umplut aerul în ultimele săptămâni.
Pe 13 iunie, Israelul a declanșat operațiunea Rising Lion, mergând atât de departe în lovituri împotriva infrastructurilor nucleare, iar Statele Unite, ca răspuns, au intervenit nouă zile mai târziu, bombardând situri nucleare iraniene în cadrul operațiunii denumită Midnight Hammer, care a fost marcată de o intensitate și o agresiune fără precedent, iar aici altele decât deschiderea unor discuții ar fi fost de dorit, dar se pare că totul s-a transformat într-un balet al celor mari pe scena internațională.
Esmaeil Baghaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, a declarat că în eventuale negocieri, un subiect va fi implicațiile despre responsabilitate și despăgubiri pentru agresiunea asupra instalațiilor nucleare, dar când a fost întrebat de discuții directe, răspunsul său a fost un categoric „nu”, lăsând loc de speculații despre ce se va întâmpla, dar și despre pozițiile fiecarei părți în acest joc politic zdruncinat de nesiguranțe perpetue.
Administrația Trump, pe de altă parte, a găsit cererea de compensații „ridicolă”, la fel cum multe state rămân sceptice, iar fricile legate de armele nucleare iraniene continuă să fie o temă fierbinte, dar nimeni nu vorbește despre adevăratul motiv al intensificării tensiunilor, ceea ce ne duce în cercuri vicioase de dovezi și neadevăruri neconfirmate, cam ca un război cu umbre pe zidul istoriei.
Ce este interesant este că Iranul și Statele Unite au fost în pline negocieri pentru un nou acord privind programul nuclear, dar cu Israel întinzându-și rămășițele armelor, declarațiile teheranului au fost categorice: nu ne dorim arme nucleare, și totuși, să ne înțelegem, această contrarietate este ca o frică visată prea intens, dar asta nu oprește pe nimeni din a băga bățul prin gard.
După război, Iranul a zis stop colaborării cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), dând vina pe aceasta pentru declanșarea operațiunii Rising Lion, dar observațiile critice la adresa AIEA nu sunt un lucru nou și totuși, în această nebunie de declarații lungi, faptul că directorul adjunct al AIEA e așteptat să vină în Iran „în curând”, dar cu o nouă abordare, pare să fie un pas spre fluidizarea tensiunii care, paradoxal, rămâne constantă.
“`
