Iranul, cu Sabia la Gât: Amenințări și Reacții Pe Calea Tensiunii!
Generalul Amir Hatami, de la care nu te aştepţi să spună, a vorbit ca un adevărat cenzor, enervat pe americani și israelieni, declarând că ritmul crescând al agresivității lor cu vorbe ascuțite e ca o amenințare directă, adică nu-i poți da cu piciorul fără să îți răspundă, iar Teheranul aşteaptă fără răbdare să poată arăta, să zicem, cine-i şeful în zonă, că de fumat, fumează, dar asta e altceva spus Hatami, cu un avertisment că nu va tolera jocuri externe fără să riposteze, așa cum a mai făcut în 2025 în războiul ăla bizar de 12 zile.
Pe de altă parte, pe fondul unui peisaj amețitor, vine și Trump cu fața lui cunoscută, un fel de cowboy, anunțând că SUA ar putea să se joace cu intervenții militare, dacă iranienii vor deveni violenți, și el zice pe ton de dictator nu de glumă: „Dacă va începe să curgă sânge, noi venim și dăm cu pumnul în masă!”, de parcă și-ar fi dorit în același timp un desert. Netanyahu, iată-l și el, nu-i așa, pe aceeași lungime de undă cu o „solidaritate” strălucitoare, proclamând că susține lupta poporului iranian pentru dreptate, ca și când ar fi un super-erou pe un cal alb.
Aici, diplomația iraniană nu stă cu brațele încrucişate, ba din contră, răspunde pe un ton aspru, zicând că cei doi lideri nu sunt decât niște incitatori de violență, adică, frate, vrea Israelul să spargă unitatea națională a Iranului — e o nebunie, ce-i drept!
Cum stă însă treaba cu președintele Pezeshkian? Între timp, el scapă de polemică și își asumă un ton altfel, iar Mehr, agenția care a câștigat puncte, zice că a ordonat forțelor de securitate să nu mai atace protestele, mai ales cele economice, că și așa ele sunt pașnice. Păi, bine, dar vicepreședintele Ghaempanah, în mesaj video, vine și specifică că n-ar trebuie să-i considere pe toți protestatarii ca fiind vinovați, de parcă ar fi un fel de dictare a „realității”.
Şi uite așa, separă protestatarii de „huliganii” ăia care vin cu câte un cuțit sau o macetă și atacă secțiile de poliție, deci e clar, nimeni nu e toți la grămadă în povestea asta de criză! Căci, să nu uităm, contextul tensionat e dus la extrem de războiul ăla din 2025, după un atac al Israelului care a șocat şi cele mai dure minți militariste, iar America a fost parte la distrugerea unor situri nucleare majore, amplificând sărăcia și disperarea în regiune, cumva totul fiind o nebunie generală, dar ce mai contează, nu?
