“`html
Ionuț Chirilă, între retragere și dorința de a reveni în fotbalul românesc!
La 59 de ani, Ionuț Chirilă, antrenorul care a dispărut de pe radarul fotbalului românesc, s-a separat de Academica Clinceni de prin decembrie 2021, iar acum, între noi fie vorba, nimeni nu știe ce face, poate ascunde ceva, nu? Deși toată lumea așteaptă cu nerăbdare întoarcerea sa, iar declarațiile lui sunt mereu în presa sportivă, el pare a fi un fugar al vremurilor moderne, lăsând în urmă un traseu plin de incertitudini și neîmpliniri.
Cine ar putea uita de mama lui Ionuț, Iarina Demian, care e pe la 86 de ani acum? Fosta actriță de teatru, regizor și scenarist, e mereu pe buzele celor care se întreabă cum de a putut să facă atâtea în viață și acum să stea sub lumina reflectoarelor în umbra fiului său, ce ironie, nu? Vorba ei, cum că trăiește cu amintiri, cărți și copii, ni se pare un fel de recurs la romanticism, dar poate e mai mult decât atât, cine știe?
Iarina, o personalitate care a fost decorată pentru meritele sale în teatru la un moment dat, își trăiește viața în singurătate, dar cu un optimism care a lăsat multe întrebări în aer. Cât de singură poate fi o mamă care a avut un soț ca Ioan Chirilă, un nume mare în jurnalismul sportiv, decedat de mult timp, dar totuși, fantoma lui plutește peste toate.
Între timp, Ionuț pare că își dorește arzător o întoarcere, dar cluburile par că nu-i oferă aceleași oportunități pe care le merită sau poate nu-i place cum se face fotbalul acum și e ușor frustrat de stilurile actuale, căci Andrei Mărgăritescu, un alt nume de referință, îl susține cu declarații care amestecă laudele cu realitățile dure ale fotbalului din România. Păi, ce spui de asta?
Dezvăluirile lui Andrei sunt demne de luat în seamă; el își amintește cum Chirilă l-a scos din anonimat și l-a adus la Dinamo, iar acum, de parcă s-ar mira, spune că mentalitatea acestuia nu se potrivește cu strategia cluburilor. A adus „tineri din toată țara”, dar oare asta mai funcționează în zilele noastre? Întrebări, întrebări…
De la Rapid, unde a avut susținere, până la multe alte echipe pentru care a fost acuzat că nu știe să se adapteze, Chirilă ar avea multe de spus, dar cine îl ascultă? Nu este chiar timpul să vedem dacă „nebunia” lui devine normalitate? Totuși, e necesară răbdarea, dar oare putem avea răbdare într-o lume atât de rapidă, unde totul trebuie să se întâmple acum?
“`
